|
Cap. IV – Educatia Antică
Introducere
EDUCAŢIE ANTICĂ. EDUCAȚIE MODERNĂ
Istoria educației, din antichitate, ne evocă originile
Directe ale propriilor noastre tradiții pedagogice.
Suntem greco-latini, prin civilizațiile lor esențiale,
Ăst adevăr se verifică în tipurile noastre educative.
Viața școlii antice, în declin, după ce s-a prelungit
Mult în epocile barbare ale Evului Mediu timpuriu,
Prin a se întrerupe în Occident, treptat s-a sfârșit,
Metodele pedagogice antice reluându-se mai târziu.
Asta s-a produs odată cu renașterea carolingiană ,
Cu o restructurare stângace și imperfectă, și totuși
A reușit, ca să reînnoade tradiția întreruptă, bogată.
Civilizația medievală, în sec al XII-lea făcu noi pași. |
S-au înființat instituții și metode noi, arte originale,
Dar, chiar în plin sec. XIII, amintirea ideilor antice,
Grija de a le imita, obsedau gândirile educaționale.
Renașterea din sec. XV-XVI, aduce tradiții clasice.
Azi trăim, fără a ști, din moștenirea Umanismului:
Învățământul secundar francez, rămas ca răspuns,
Privit în ansamblu, la ce dăduseră din el viitorului,
Academia protestantă, colegiile Asociației lui Iisus. |
TRAIECTORIA EVOLUŢIEI SALE
Istoria ce o evocăm cuprinde o durată de 15 secole,
De la 1000 î. de Chr. – la 500 d. Chr. într-o evoluție
Ce cuprinde faze complexe, din care una-i peste ele:
Lumea antică mediteraneană, cu clasica-i educație,
A dezvoltat un sistem educativ coerent și determinat,
Sub formă definitivă, dezvoltare atinsă relativ târziu,
Când Platon și Isokrates și-au adus aportul însemnat.
Inițierea în cultură are loc în afara oficialului mediu.
|
Între sec. X și IV, era educația de la clasică la adultă,
Apogeul mergând pe lungi suite de secole helenistice ,
Și dincolo de ea, afluxul sevei romane, act de durată,
Vom vedea că procesul va aduce noi valențe educative. |
DE LA NOBILUL RĂZBOINIC LA SCRIB
Ar trebui ca civilizația să își atingă propria sa formă,
Ceva mai înainte de a crea educația care s-o reflecte,
Extinderea sa în afara lumii grecești, în ginta latină,
La Roma, în Italia, în Occident, să fie repere perfecte.
Să antreneze doar transpoziții și adaptări secundare,
Un eveniment care-i tot atât de bulversant cum a fost
Convertirea la creştinism a omenirii mediteraneene,
Urmărind, o linie ascendentă cu al educației său rost. |
Istoria educației antice arată astfel trecerea progresivă
De la cultura nobililor războinici până la cultura de scribi.
Sunt civilizații rafinate și mature, care aduc în arhivă,
Educația, prin scriere, de a-i defini pe evrei și creștini.
Aveau pentru aceștia un amestec de respect și uimire,
Căci ei erau „oameni de carte”, cum ar spune Coranul,
Așa s-a făcut o trecere de la omul războinic la scriere,
Scribii devenind purtătorii mesajelor date de Domnul. |
Există, dimpotrivă, civilizații barbare, cum era-n Arabia
Din timpul Profetului, cu ale ei aristocrații războinice,
Dominanta militară – caracter, vigoare, vizând educația,
Apare și opera în jurul căreia erau organizări temeinice.
Este deja o carte cu gesturile eroilor – Iliada lui Homer,
Foarte devreme apar în această cultură elemente scrise,
Cartea merită cântată sau recitată, cu un războinic fler.
Când creștinismul a organizat educația, Biblia se ivise.
Biblia va deveni izvor al întregii științe și al întregii vieți.
Literatul antic, în mod definitiv, un adevărat scrib va fi. |
SCRIBUL ORIENTAL
Până atunci istoria educației clasice, mult o să se opună
Celei a civilizațiilor din Orientul Mijlociu, care furnizează
Tipurile cele mai specifice culturii de scrib, care însumă
Scribii: egiptean, mesopotamian, sirian și, ei conlucrează.
Ecoul lor îl regăsim, evrei sau creștini, în cărțile anume,
Cărțile Sapiențiale, ale Vechiului Testament și mai ales
În Cartea Proverbelor, manual de educație, de renume,
Ce codifică în aforisme înțelepciunea mediului de succes.
Mediul înalt (sec. X-VII) fac scribii regali Iuda și Israel,
În care d.p.d.v. tehnic, se pune, pe lucrul scris, accent:
Era o mare dificultate practică a realiza un scris model,
Pentru diverse modele de scris în Mesopotamia și Egipt. |
Acele sisteme alătură elemente cu o valoare hieroglifică,
Silabică și alfabetică, fără a vorbi de practica simultană
A diferitelor tipuri de scriere (ca hieratică și demotică );
În Mesopotamia: sumeriană , akkadiană , aramaică . |
D. p. d. v. social, scribul este un funcționar, care scrie
În serviciul administrației regale, în mod special în Egipt.
Administrația sacerdotală , la început era, cum se pare,
În Mesopotamia, dar în curând regală şi aici a devenit.
La început, scribii erau doar pentru unele nevoi practice,
În contabilitate și în administrație, nu să fixeze dogme.
Numai lunga evoluție le-a putut asigura valențe istorice,
Cu puncte de vedere politice și sociale și, de fală în lume.
|
EDUCAŢIA SCRIBULUI ORIENTAL
Erau şcoli pentru formarea scribilor (case de instrucție).
Recent, pe malul Eufratului , din ruinele unui fost palat,
Două săli de clasă, cu rânduri paralele de bănci, în „vrie”
De câte 2, 3 sau 4 locuri, iar pe jos material împrăștiat:
Format de „penare” de teracotă, tăblițe de cochilii și altele,
Profesorul îi învață întâi pe copii să folosească calamusul
Și cum să traseze și să imprime semne și să facă modele.
Pedagogia era rudimentară, și era dopat cam docil elevul.
Paralel cu învățarea scrierii, exista și un învăţământ oral,
Profesorul citea un text, îl comenta, și apoi întreba elevul.
Din Egipt ne-a parvenit literatura sapiențială, suflu moral,
De la Ptahhotep , la Amenemope . A fost împlinit scopul. |
Înţelepciunea orientală, e o înțelepciune practică, talent,
Care începe cu politețea naivă și onestă, și duce la arta
De comportare în viață, religioasă, cu un simț moral înalt,
Pentru perfecțiunea interioară și ideală, atingând virtutea.
În ce privește Mesopotamia, e mai bine, tăblițele de argilă,
Sunt indestructibile și ne permit să asistăm la o educație,
Prin conjugarea scrierii și culturii scribului, când este utilă
Scrierea pe tăblițe de contabilitate și exerciții de ucenicie. |
SCRIBI MINOICI ŞI MYCENIENI
Creta și Hellada continentală au cunoscut o așa educație,
La înnoirea civilizației minoice: Minoicul mijlociu și recent.
Acea civilizație minoică , se poate remarca prin evoluție
În 2 sisteme: A și B, de tip hieroglific , cu silabic patent.
Linearul A, silabic, îl putem compara cu cel în Cipru folosit,
În plină epocă clasică și până într-o perioada hellenistică,
(700 - 220 a. Chr.). Existența scribilor ar cere de descoperit
Evidența unei educații și școli cu o formare a lor „logistică”
A fost un sistem de principate, de tip oriental, birocratic,
Pentru folosirea scrierii în administrație și cultura de scribi,
Care s-a regăsit pe toată perioada myceniană (în Heladic).
De descifrarea din 1953 a scrierii „linearului B”, vom vorbi. |
Ea a fost și descoperirea cea mai răsunătoare, înregistrată,
Cum ne-au revelat tăblițele de argilă găsite, atât la Mykene,
La Pilos și Knosos. Scrierea era-n dialect helenic, redactată,
Între Grecia myceniană și cea clasică era ruptură, se spune,
Nu vor mai fi scribi, în sensul oriental, în Grecia ce va veni,
Vor fi simpli secretari. Scrierea alfabetică, de la fenicieni,
E adoptată. Pentru un timp Cipru la stilul silabic va reveni.
Homer, în Iliada și în Odiseea va slăvi arta istorică la eleni.
|
Pagina oficială pe FaceBook a Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Los Angeles, California, administrată de către pr. protopop Constantin Alecse
|
|
RESURSE ELECTRONICE DIN ROMANIA
REVISTE ŞI ALTE RESURSE ELECTRONICE DIN STRĂINĂTATE
BIBLIOTECI DIGITALE
DIZERTAŢII ŞI TEZE FINALE
E-BOOKS
ENCICLOPEDII
ALTE BAZE DE DATE MULTIDISCIPLINARE
|
|