|
Cap. IV – Educatia Helenistică
Studiile literare secundare
Fiecărei din treptele: elementară, secundară, superioară,
Îi corespunde, la învățământul literar, profesor specializat.
Gramaticul, îi urmează institutorului din școala generală,
Iar la gramatic îi urmează retorul. La practică e estompat.
Când o civilizație are o dezvoltare omogenă și prelungită,
Aportul generațiilor succesive îmbogățesc tezaurul culturii,
Care devine mai complexă, greu de asimilat, care incită
Dezvoltarea programelor de învățământ cât și a structurii.
Acest fenomen e valabil și astăzi la învățământul primar,
Care se umflă, exagerat, imitând învățământul secundar.
Acesta din urmă, ia de la cel superior, învățământul literar,
Prin programe științifice și metode filologice, fără hotar.
Vedem ceva asemănător în epoca hellenistică și-n romană:
Gramaticii și-au adăugat și o parte din domeniul retorilor,
Gramaticul s-a întins și la colegul de la școala secundară.
Copilul e suprasolicitat, nu mai poate face față eforturilor.
Clasicii
În ciuda eforturilor lui Platon, marea cultură hellenistică,
Rămâne fidelă tradiției arhaice, rămâne fondată pe poezie,
Nu pe știință; educația este pe direcția literar-patriotică,
Și mai puțin spre rațiune. Marile capodopere-s pe „felie”.
Clasică, cultura hellenistică se opune culturii revoluționare,
Și celei novatoare, purtate înainte de un mare elan creator,
Ea se odihnește în liniștea unui tezaur ce-i dobândit atare,
Epoca a mers departe în canonizarea oficială a clasicilor.
Tradiția școlară alcătuise liste ale marilor oameni creatori:
Legislatori, pictori, sculptori, inventatori, și le-a codificat,
Pe la sfârșitul veacului al II-lea a. Chr. s-au stabilit valori,
Fixate după „canonul” a 10 oratori antici, că s-au remarcat.
Același efort de canonizare a tins să selecționeze operele
Care meritau a fi incluse în programele școlare, și influența
Acestor „alegeri” asupra tradiției noastre, a manuscriselor.
Din peste 40 de comedii ale lui Aristofan, 11 au prezența,
Pe care gramaticul Symmachos, în anul I00 al erei noastre,
Le-a editat, ca „teatru ales” pentru școală. De asemenea,
Din operele lui Eschyl sau Sofocle, 7 piese sunt de zestre
Pentru școală. Pentru Hadrianus și Sofocle a fost alegerea.
Homer
Cel mai de seamă clasic este situat Homer. Să ne amintim
De Alexandru cel Mare, purtând cu el, în campania militară,
Iliada era ținută cu pioasă grijă. Și la altele să ne gândim,
"Homer nu este un om, este un zeu", era o lecție la școală.
Acea lecție o copia copilul pe la primele sale lecții de scris,
Învățând să citească, el descifra nume de eroi ai lui Homer,
Întâlnea câteva versuri din Odiseea, și astfel s-a conchis,
Că o mamă era mândră auzind ce studia bravul său odor.
Alţi clasici
Homer nu era sigurul poet epic, erau și Orpheus și Hesiod,
Și poeți moderni: Choirilos, cu epopeea războaielor medice
Și, mai ales Apollonios din Rhodos, și alții în același mod.
Poeții lirici continuă să facă, ca în perioada epocii arhaice.
Se studiază și vechii maeștri: Sappho, Alkmaion, Alkaios,
Pindar, incluzând mai recenții: Kallimachos şi epigramiștii.
Liricii erau studiați lângă muzică, azi recitările-s de folos,
În teatru: pe Eschyl şi Sofocle, nu i-au exclus helleniștii.
Printre autorii de comedie, în paralel se află și Menandros,
Dar nu e substituit de Aristofan, ca preferat de gramatici,
Doar spre sfârșitul Imperiului. Și unii autori ca Epicharmos,
Precum și Minores, ale căror lucrări, figurează în culegeri.
Rezumând, Homer, Euripide, Menandros și Demostenes,
Aceștia sunt apreciați ca cei patru stâlpi ai culturii clasice.
Mai mult decât școala noastră, școala antică era mai ales
Cu deschideri, spre scriitorii de rangul doi, și astăzi epice.
Filologie savantă şi Învăţământ
Microcosmosul școlii reflectă bine macrocosmosul culturii.
Învățământul literar a profitat de o dezvoltare a filologiei,
Care, în cultura hellenistică, era o dominantă a trăsăturii.
Să nu exagerăm influența asupra culturii, cât și a școalei!
Nici de opera marilor critici alexandrini, să nu exagerăm.
Studiul tradiției manuscrise a lui Homer arată că lecțiile
Propuse de alexandrini, ca adoptare puțin să ne bazăm,
Că Vulgata noastră și papirii n-au prins toate scrierile.
Tradiția conservatoare, nu a urmat savanților de muzeu,
În excluderile, pronunțate de ei împotriva atâtor versuri,
În numele unei idei preconcepute, cu un sever procedeu
De epurare. Savanții muzeului au exagerat în excluderi.
Opera exegetică a acelorași savanți, nimic nu a dirijat,
Legat de practica școlară: cu câteva ecouri, fără îndoială,
Găsim influențele sale în școli, în înscrisuri ce s-au editat,
Pe manuscrise în papiruși, și critice, de „crescută scofală”.
Ele nu alimentau nici cât de puţin explicaţiile gramaticului.
Mai mult decât erudiției alexandrine li se acordă importanță
Rezultatelor școlii stoice care, începând cu cea a eruditului
Cluysippos, apariție, s-au preocupat de exegeza homerică.
Și tot atât de mult de pedagogie; influența ei s-a exercitat
Prin intermediul școlilor filosofice, ce-s rivale Alexandriei:
Din Pergamon, din Rhodos: Krates și Mallos, s-a remarcat
Și Panaitios, mai mult ca Aristarchos, în aula pedagogiei.
Plan şi metodă în studiul autorilor
Copilul nu aborda imediat textul poeților ci din rezumate,
Subiectul epopeii întregi, sau a unui cânt, uneori era chiar
Al unei piese de teatru sau a unui discurs. Erau studiate,
Memento-urile, în învățământul antic cu un rol primordial.
Purtau rolul ce-l avea Talks !rom Shakespeare de Lamb,
Era jucat spre inițierea în studiul marelui clasic englez.
Profesorul se servea și de unele tablouri murale, cu nimb,
Basoreliefuri sculptate, în miniatură, un fel de meterez.
Meterezuri, din episoadele tari ale acelor legende eroice,
Însoțite de texte rezumat și de explicații care permiteau
Identificarea personajelor sau ale tuturor scenelor tipice,
Muzeele mai au vreo zece Tăblițe Iliace, din câte existau.
Munca gramaticului asupra unui autor se divizează
În operații: critică de text, lectură, explicare, judecată.
Critica, la nivelul claselor de gramatică, se axează
Doar pe un scop practic. E o traducere cam forțată.
Lectură şi recitare
Studiul autorilor începea odată cu „lectura expresivă”,
Se explică existența studiului: la studiile secundare:
Absența spațiilor între cuvinte, punctuația în derivă,
Făcea lectura mult mai dificilă, decât în zilele noastre.
O lectură îngrijită cerea un studiu atent al textului,
O pregătire, ale cărei urme le conservă uneori papirii,
Încât elevul separa prin accente versurile poemului
Și cuvintele, despărțind silabele în vederea scandării.
Scopul, spune Dionysios Thrax, e declamația expresivă,
Care să țină cont de sensul textului, de măsura versului,
De tonul general al operei: realist pentru comedia activă,
Eroic pentru tragedie. Elevii intrau în dialogul teatrului.
Cât și în sfera epopeii, așa cum sugerează ai noștri papiri,
Asupra cărora pe bună dreptate a atras atenția V. Berard,
Dar nu sunt ca amintiri ale orgiilor, așa cum el și-ar dori,
Ci, pot fi pur și simplu, care-i al practicii școlare, stindard.
Un studiu atât de minuțios al textului facilita memorarea.
Totul pare să indice că la gramatic, și la școala primară,
Lecturări-i urma, învățând textul pe dinafară, recitarea,
Copiii, concurau în Teos, în lectură, la vârsta secundară.
Explicarea textului
Explicația, ca și azi, se diviza în : literală și literară.
Trebuia înțeles sensul textului. De era vorba de poeți,
Mai ales de Homer, cu limba lui arhaică și specială,
Erau dificultăți în pregătire, în primul plan la elevi
Elevul și-o impunea: „cuvânt cu cuvânt din Homer” .
Preciza construcția, valoarea cazurilor și determinat,
Transcria formele poetice și traducea cuvintele reper,
Cuvintele dificile în limba comună, de le-a observat.
Se putea servi de lexicuri alfabetice, de unele glosse,
Cu vocabularul specific al poeților. Aceasta era o cale
Dintre cele care vor dovedi erudiția ca acaparatoare,
Atât încât pătrundea în cultură și-n educațiile literare.
Studiul limbii clasicilor nu se limita la lexicografie,
Morfologia, cercetarea și restituirea formelor attice ,
Interes mai mare decât istoriei era pentru mitologie,
Cât și genealogie. Evaluarea clasicilor fu fapt în sine.
Valoarea morală a studiului
Studiul gramatical trebuie înconjurat de mare „judecată”,
De critica literară, ceea ce este bun în arta gramaticului,
Totuși orientarea sa nu este în primul rând atât de estetică,
Finalitatea sa va fi de un ordin moral, pe linia trecutului.
Gramaticul hellenistic rămâne pe o linie a vechii tradiții,
Căutând unele exemple eroice pentru perfecțiune umană.
Cu înaintarea în timp, anticii au ajuns tot mai conștienți,
Că valoarea acestei pedagogii homerice devenea sublimă.
Pedagogii explicau elevilor rațional lecțiile de înțelepciune
Și elevii trebuiau să le rețină, că deformările pot fi fatale.
În școală, monetizarea valorii poetice avea ceva moliciune,
Pedagogia voia de la poeți, dezvoltarea unei ținute morale.
Homer a devenit cel mai înțelept dintre toți marii poeții,
Înțelept de tip romantic, ocultând sub acel văl al mitului,
O întreagă doctrină, cu a ei învățătură primind-o elevii.
Cultura clasică e originală, făcând îmbogățirea tezaurului.
Ştiinţa gramaticală
De prin secolul I înaintea erei noastre, prin studiul literar
Al poeților nu poate acoperi, el singur, studiile secundare
Gramaticale, el fiind completat cu bună „tehnică”, așadar,
Studierea elementelor limbajului, era gramatica, ca atare.
Gramatica era ca o ultimă cucerire a acelei științe grecești,
Începută de Protagoras, și terminată de școala lui Platon
Și, în cele din urmă a succesorilor, pornite de „stoiciști” ,
Astfel, în secolul I a Chr. procesul gramatical este „salon”
Dionysios Thrax, unul dintre maeştrii care au adus gloria
Școlilor din Rhodos, a redactat celebrul manual, Τεχυη
În care-i codifică rezultatele. Meritul, a-l aprecia, trebuia,
Dionysios n-a atins valoarea gramaticii sanscrite, nicicum.
Acest scurt tratat a cunoscut mare succes în învățământ,
Adoptat imediat și, neîncetat recopiat, încărcat de multe
Scholii și comentarii, el rămânând manual de bază cât
A durat perioada romană, și încă mult în vremuri bizantine.
După câteva definiții generale (gramatică, lectură, etc...),
Se studiază literele (vocale, consoane, vocale, diftongi..),
Este abordat apoi esențialul subiectului, și mai departe așa,
Cele 8 părți de vorbire (nume, verb, pronume, articol și...
Participiu, prepoziție, adverb, conjuncție). Dintre acestea
Două sunt singurele care fac obiectul unui studiu detaliat,
La substantive țintă e declinarea, iar la verbe conjugarea,
Tendința a fost ca și de școala elementară să fie arondat.
Exerciţii practice de redactare
După exerciții de morfologie, învățământul gramaticului,
Alături de studiul atent al autorilor și gramaticii teoretice,
Se completă cu a treia serie de lucrări, în zona practicului,
Cum au fost: exercițiile elementare de compoziții literare.
Retorul era cel care preda arta de a vorbi, sau de a scrie;
Înainte de a trata compunerea de discursuri propriu-zise,
Retorica hellenistică făcea elevii să mai parcurgă în serie,
O gamă întreagă, savant gradată, cu pregătirile concise.
Povestirea pentru a începe este doar o simplă redactare,
Copilul redând în scris un apolog , ce l-a auzit povestit,
Sau l-a citit. Un exemplu aflat de Fayoum, de asasinare:
Un fiu, care-și ucise tatăl, se temea să nu fie pedepsit.
Din frică de lege a fugit în deșert. El a găsit în memorie,
Un vers din textul bizar și l-a transcris cuvânt cu cuvânt,
Și, trecând prin munți era urmărit de un leu, și c-o idee,
S-a suit într-un copac. Un dragon l-a speriat și a căzut,
Omul rău nu scapă de Divinitate, că va fi găsit oriunde,
Divinitatea îl va chema pe cel rău la judecată, desigur.
Acest exercițiu nu-i cerea prea mult elevului să „asude”,
Se mulțumea să transpună în proză povestirea în versuri.
Școlarului antic i se cerea să redacteze și să comenteze,
Ceea ce învățase pe dinafară, conform cu unele norme.
Pentru a afla acele norme, că erau, trebuia să le învețe,
Să învețe pe dinafară cele 3 calități, și cele 6 elemente.
Pagina oficială pe FaceBook a Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Los Angeles, California, administrată de către pr. protopop Constantin Alecse
|
|
RESURSE ELECTRONICE DIN ROMANIA
REVISTE ŞI ALTE RESURSE ELECTRONICE DIN STRĂINĂTATE
BIBLIOTECI DIGITALE
DIZERTAŢII ŞI TEZE FINALE
E-BOOKS
ENCICLOPEDII
ALTE BAZE DE DATE MULTIDISCIPLINARE
|
|