|
Etapele influenţei greceşti
Elaborarea tehnică a educației romane nu s-a încheiat,
Decât la sfârșitul secolului I a. Chr. sub efectul cuceririi
Orientului grec, și „revoluția spirituală a sec. II” s-a bifat,
Dar asta a avut un proces de inițiere de la ivirea Romei.
Roma a fost totdeauna atinsă de contaminarea hellenică,
Ea a suferit la început indirect o influență, de pe la greci,
Prin intermediul etruscilor și al Campaniei cu etică,
Influența greacă apare pretutindeni încă de pe atunci
Mișcarea reîncepe în mare forță după 340, când Roma
Se unește cu Campania oscă intrată-n acel hellenism,
Cetate hellenistică, Pompeiul preroman își va avea forma,
O formație „tânăra gardă pompeiană” cu mult zel efebist.
Așa ocupația romană, după lipirea regatului Pergamului,
Devine și, va rămâne așa pentru totdeauna, stat bilingv,
Care își înglobează provincii de greacă în frontierele lui.
În cultivarea spiritului, a educației, domeniul este activ.
Pentru aristocrații romani, limba greacă, de pe la început,
Limbă internațională, diplomatică, o limbă a adversarilor,
Și apoi, curând, a supușilor lor orientali. Iute s-a știut
Că era întru total dirijată spre stăpânirea artei oratorilor.
La Roma ca și în democrațiile grecești, orice om politic
Trebuia să știe cum ar putea cuceri favoarea mulțimii,
Pentru a atrage votul, prin stilul de convingător politruc,
Cum să convingă un tribunal, folosind bine arta retoricii.
Invazia disciplinelor grecești a fost primită cu entuziasm,
Dar erau unele opinii ostile, pornite din spiritul național.
În realitate, de pe la mijlocul sec. al II-lea, în helenism,
Vorbirea grecească se tot regăsea în mediul senatorial.
Educaţia greacă la Roma
Societatea romană, fu generoasă în eliberarea sclavilor,
Ceea ce răscumpăra umanitar barbaria recrutării forțate.
A urmat apariția învățământului public al limbii grecilor,
Care s-a desfășurat în veritabile școli, foarte bine dotate.
Și femeile aveau acces la cultura greacă și, erau versate
În literatura greacă și în cea latină. Despre tinerii romani
Se poate spune că-și doreau profesori aduși din altă parte,
De prin Grecia, să poată avea studii ca și grecii autohtoni.
Adaptarea la spiritul latin
La început, doar cultură greacă voiau tinerii romani,
Aemilius oferă fiilor săi profesori de literatură greacă,
Gramatici, sofiști și retori, dar și pictori, și sculptori
Și maeștri de echitație și vânătoare (edu. regească),
Astfel toate aspectele umanismului grec vor fi cunoscute,
Multă admirație spre muzică, cânt, dans, ca bine cotate,
Studiul muzicii era mai bine tolerat, ca artă pentru fete,
Ca un agrement în sec. I-II și sec. IV-V ale erei noastre
Opoziţia faţă de atletism
Atletismul, nu va intra în obiceiurile latine, el va rămâne
Mereu în ochii romanilor, cu specificul helenism atribuit,
Circurile și amfiteatrele au înlocuit palestre și stadioane.
Rolul gimnasticii grecești, romanii, ca barbarii l-au privit.
Pudoarea lor era șocată de nuditate, iar în pederastie
Vedeau o rușine, nu ca o glorie pentru civilizația greacă,
Cu sănătatea lor morală, simțul seriozității avea să fie
Opus gustului grec pro sport, activitatea e gratuită, seacă.
Naşterea şcolilor latine
Influența greacă asupra educației romane e mai întinsă,
Ea se prezintă sub o dublă formă: aristocrația romană
Își crește copiii în manieră grecească, oferindu-le o șansă
A deveni greci cultivați, ea dublează astă educație străină.
Apare un ciclu paralel de studii, copiindu-l pe cel grecesc,
Educația preia ciclul grecesc al școlilor, dar în limba latină.
Școlile latine: primare, secundare și superioare, se ivesc,
În epoci și contexte istorice diferite, după elenistă datină.
Şcolile primare
Prima școală cu plată a deschis-o un magister, Caruilius,
Informația se referă la caracterul mercantil al instituției,
Evocarea școlii primare de tip clasic a făcut-o Titus Livius,
Dar, sigur, în sec. al IV-lea, la Roma s-a pus baza școalei.
Latinii și-au împrumutat alfabetul de la vechii etrusci
Iar, din anul 600 a. Chr. datează superba tăbliță de fildeș,
Gravând, pe banda de sus, un alfabet arhaic desăvârșit,
Destinat să servească ca model scribului, la al său scris.
Au fost șapte alte exemple de alfabete-model în sec. VII,
Ceea ce arată că scrierea și învățarea aveau uzul comun,
Unul din alfabetele model era însoțit de abecedar, aparte,
Acestea nu erau numai la Roma, ci, deja, în întreg Latium.
Învăţământul secundar
În sec. al III-lea a. Chr, a apărut școala secundară latină,
Primul profesor de literatură latină fiind poetul Andronicus,
Unul dintre primii dascăli de la Roma pentru limba greacă,
Poezia lui alimentând învățământul secundar, pe parcurs.
Două generații mai târziu, Ennius, tot un semi-grec arată,
Alături de autorii greci, propriile poeme, înălțate și ele,
De la apariție, la rangul de clasice, iar Augustus le înalță
La forma definitivă, putând deveni cu cele grecești rivale.
Învăţământul superior: retorii latini
Învățământul superior, sub forma lui dominantă, retorica,
A apărut la Roma, în formă latină, abia în sec. I, î.de e.n.,
Și, nu s-a aclimatizat fără dificultăți, greu se putu ridica.
Primei școli de retori latini, L. Plotius Gallus i-au dat lustră.
Acea școală a fost închisă, de edictul cenzorilor aristocrați,
Ca fiind o inovație contra cutumei și tradiției strămoșilor,
Un elev al școlii, la Retorica lui Plotius, în una dintre cărți,
Reflectă acel învățământ, opus retoricii clasice a grecilor.
El, reacționează contra încărcăturii de reguli, vrea altceva,
Să apropie învățământul de practica vieții. Preferă teme
Împrumutate din viața romană reală, își susținea poziția,
Totuși, retorica fondatorului, conservatorilor le convine.
Opera lui Cicero
Învățământul latin al retoricii se remarcă la fine de secol,
În urma operei întreprinse de Cicero, ceea ce crea dilemă,
Căci Cicero, crescut în mediul aristocratic, pedala în gol,
Fusese scos din școala latină, și a studiat retorica elenă,
Însuflețit de patriotism, s-a dăruit artei limbii latine.
Discursurile sale prezentau modelele pe care tinerii latini
Le puteau studia și imita, în mod util, fără a fi străine
De capodoperele attice și-s conforme cu latinele datini.
Tratatele continuând opera începută de școala lui Plotius,
Furnizau date tehnice, care tolera abstracție, la cei eleni.
Învățământul latin al retoricii, chiar în timpul lui Augustus,
Îl dubla în mod curent, pe cel al retorului grec, la romani.
Opera filosofică a lui Cicero avea forța, la fel ca retorica sa,
Aceea de a crea în latină, limbaj apt pentru popularizare,
A studiului gândirii grecești, și începând din clipa aceea,
Era posibil acel învățământ roman cu a filosofiei inițiere.
Filosofia rămâne greacă
N-a fost niciodată o școală latină de filosofie, că nu putea,
Filosofia se adresa doar unei minorități de spirite de elită,
Ce nu puteau să dea efortului în plus al limbii, refuzarea,
Au fost totuși filosofii romane "pythagorică" și epicureică,
După Cicero, au fost filosofi, au gândit și au scris în latină,
Dar se mai constată că mulți, deși proveniți de prin Roma,
N-au renunțat la utilizarea limbii grecești, dintr-o pricină,
Că își făcuseră studiile în limba greacă: Apuleus, Seneca.
La fel ca şi ştiinţa
Învățământul științific superior va rămâne exclusiv grec,
Studiile științifice erau slăbuțe în educația hellenistică,
Putem aprecia că romanii au dezvoltat un spirit practic,
Nu se considera necesar un învățământ special în latină.
Medicina romană
Învățământul medicinii a sfârșit prin etatizare la Roma,
Dar, fapt remarcabil, acest lucru a venit la o dată tardivă,
În timpul Republicii și pe la începutul Imperiului, se arăta
Ca învățământ profesional al medicinii într-a Greciei limbă.
Exista un învățământ de stat al medicinii în limba greacă,
Abia spre finele Imperiului, apare o literatură medicală,
(Și veterinară), în limba latină, fiind de altfel compusă,
În esență, din traduceri de manuale grecești, cam tardivă. |
|