|
---|
Cap. III - Inteligenta Artificială
Proiectul HAARPHigh Frequency Active Auroral Research Program
|
Proiectul HAARP sau "High Frequency Active Auroral Research Program" |
---|
Fundamentarea sistemului HAARP
Sistemul HAARP se fundamentează datorită cercetărului Bernard Eastlund prin dezvoltarea studiilor lui Tesla.
Tesla este autorul unei teorii prin care susținea că pământul este un conductor uriaș și sigur dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicații. Într-un studiu pe această temă, în noiembrie 1997, Alain Gossens arată că Eastlund nu este beneficiarul cercetărilor sale (deoarece la un moment dat el nu mai participă la proiect) ci o societate Apti-Arco a cărei activitate se desfășura în domeniul petrolier, în Alaska, în spatele căreia se află US Navy, US Air Force, US Space Force, într-un cuvânt Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii. De-a lungul timpului SUA a experimentat diverse proiecte în privind proprietățile și utilizarea undelor electromagnetice. Astfel putem enumera Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991 și Alliate Force în 1999. Aceste proiecte aveau drept scop distrugerea comunicațiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. În prezent proiectul HAARP poate fi considerat o armă excepțională împotriva oricăror atacuri terestre, aeriene, cosmice și chiar extraterestre, guvernul american investind din ce în ce mai mult în cercetări. |
Ce face HAARP?
Energia lansată de încălzitorul ionosferic nu e mare prin comparaţie cu totalul energiei din ionosferă, dar documentele HAARP recunosc că pot fi eliberate cantităţi de mii de ori mai mari de energie decât cele luate în calcul până acum. La fel ca în cazul „cheii războiului geofizic” a lui MacDonald, efectele „nonliniare” ale încălzitorului ionosferic înseamnă un impuls iniţial mic cu un efect mare. „Schimbările în câmpul electric al Pământului rezultate în urma unei explozii solare ce modulează conductivitatea pot avea un efect greu de detectat asupra vremii; situaţia poate fi diferită atunci când schimbările în câmpul electric sunt cauzate de o ionizarea artificială.”
Energia uriaşă generată prin amplificarea de milioane de ori a undelor radio poate distruge orice obiect staţionar sau în mişcare în orice loc de pe Pământ. (ⓒ Jason Weingart– www.lightningfastmedia.com)
În ultimii ani, asistăm la modificări drastice din punct de vedere climatic. Ploi torenţiale, vânturi puternice, căderi masive de zăpadă, secetă, uragane, cutremure, alunecări de teren. Singura explicaţie pe care o primim este încălzirea globală a planetei. Posibilitatea folosirii fenomenelor meteo ca armă şi manipularea acestora în interes propriu pare a fi pură ficţiune. Însă după decenii de controverse, comunitatea ştiinţifică internaţională recunoaşte astăzi aproape unanim primejdia catastrofală a schimbărilor climatice provocate de mâna omului. Manipularea fenomenelor meteorologice ar putea deveni cea mai devastatoare tactică în războaiele viitorului.
Deşi rareori se recunoaşte în reuniunile ştiinţifice, există în momentul de faţă o nouă generaţie de arme electro-magnetice sofisticate. Conform unui document al US Air Force, intitulat AF 2025 Final Report, războiul climateric oferă o vastă aplicaţie în domeniul manipulării climei, punând inamicul să se confrunte cu inundaţii devastatoare, uragane de mare inten-sitate, secete prelungite şi cutremure cu grad mare pe scara Richter. „Modificările artificiale ale climei au devenit acum parte componentă a securităţii interne şi internaţionale, având inclusiv aplicaţii defensive și putând fi utilizate în scop de descurajare. Capacitatea de a provoca artificial precipitaţii intense, ceaţă densă şi furtuni de mare intensitate, ori de a produce o climă artificială în anumite zone precise sau un cutremur de mare intensitate fac parte acum din setul de tehnologii disponibile”.
Până la urmă, tehnologiile revoluţionare pot fi utilizate pentru vindecarea şi ajutorarea umanităţii. Oamenii și-au dorit dintotdeauna să poată controla vremea pentru a nu mai depinde de capriciile unor zei neîndurători. De la săgeţile trimise în văzduh și până la rachetele moderne pentru spargerea norilor, mulţi au încercat să influenţeze clima. Dar ce se întâmplă dacă ne jucăm cu lucruri pe care nu le putem controla? Răspunsul acestei întrebări este probabil vital pentru supravieţuirea rasei umane.
Nikola Tesla si fantasticele sale inventii |
---|
Proiectul HAARP:
Mașini pentru modificarea și controlul timpului?
Proiectul HAARP, proiectul de cercetare aurorală avansată de înaltă frecvență, este privit cu o lupă de către unii oameni de știință și cercetători ai vremii și climeiantene sub suspiciune. De ce? Unii ar putea să nu știe acest acronim, dar aparține unui proiect misterios al Forțelor Aeriene Americane al cărui acronim HAARP, High Frequency Advanced Auroral Research Project.
Este posibil ca unii să nu știe acest acronim, dar aparține unui proiect misterios al Forțelor Aeriene Americane al cărui acronim HAARP, High Frequency Advanced Auroral Research Project. Tradus în spaniolă ar fi, de înaltă frecvență activă Aurora, program de cercetare. Într-o instalație militară situată în Gakona, Alaska, se dezvoltă un proiect misterios care constă din 180 de antene care vor funcționa împreună ca o singură antenă care va emite 1 GW =1.000.000.000 W, adică un miliard de unde radio de înaltă frecvență care pătrund în atmosfera inferioară și interacționează cu curentul elecrojetelor aurorale.
În acest sens, trebuie să observăm că Pământul este învăluit și protejat de atmosferă. Troposfera se extinde de la suprafața Pământului la aproximativ 16 km înălțime. Stratosfera, cu stratul său de ozon, are între 16 și 48 km înălțime. Dincolo de 48 km avem ionosfera care atinge până la 350 km înălțime. Centurile Van Allen sunt situate la distanțe mai mari și tind să ridice par-ticulele energetice careîncearcă să pătrundă în pământ din spațiul cos-mic; în acest sens, pro-iectul HAARP este unul dintre multele realizate de Marina SUA și Forțele Aeriene. Alte proiecte militare au implicat studiul ionosferei, atmosferei superioare și utilizarea sateliților spațiali în scopuri mai mult sau mai puțin unice, utilizarea lor fiind vândută în principal în scopuri non-război. |
Pentru a cita pe alții, avem: Proiectul Starfish (1962) a fost despre efectuarea de experimente în ionosferă, modificarea formelor și intensității centurilor Van Allen etc.
SPS: Proiectul Satelitului de Energie Solară (1968)
Proiect prin care s-a dorit generarea unei constelații de sateliți geostaționari capabili să intercepteze radiația solară și să o transmită în raze concentrate de microunde pe pământ pentru utilizare ulterioară.
Implicații militare SPS (1978)
Proiectul SPS a fost refăcut în scopuri militare. Constelația de sateliți ar putea folosi și concentra radiația solară pentru a fi folosită ca o rază capabilă să distrugă rachete sau obiecte inamice, modificând comunicațiile care vor folosi ionosfera ca ecran reflectorizant etc…Și mai multe experimente în care modificarea locală a stratului superior al atmosferei, combinată cu existența unei multitudini de sateliți, a fost obiectul fundamental al experimentelor. Toate acestea vândute publicului larg ca proiecte pentru a efectua studii, pentru a înțelege, pentru a ne îmbunătăți cunoștințele despre fizica atmosferei superioare. Au existat chiar mesaje din partea administrației care au vorbit despre creșterea nivelului de ozon stratosferic și efectuarea de studii privind impactul schimbărilor climatice asupra lumii noastre.
Antenele proiectului HAARP din Gakona, Alaska
Astfel, HAARP este încă unul dintre aceste proiecte militare desfășurate de apărarea Americană. Să revenim la ceea ce știm despre acest proiect.
Impulsurile emise artificial stimulează ionosfera creând unde care pot călători pe distanțe lungi prin atmosfera inferioară și pot pătrunde în pământ pentru a găsi depozite de rachete, tuneluri subterane sau pentru a comunica cu sub-marinele scufundate, printre multe alte aplicații.
Ce este Electrojet?
Există o electricitate care plutește pe Pământ numită electrojet aureal, atunci când depune energie în ea mediul este schimbat, schimbând curentul și generând unde LF (frecvență joasă) și VLF (frecvență foarte joasă). HAARP intenționează să aducă electrojetul mai aproape de pământ cu scopul de a-l valorifica într-o stație generatoare mare.
HAARP va trimite fascicule de radiofrecvență în ionosferă, electrojetele afectează climatul global, uneori în timpul unei furtuni ajung pe Pământ, afectând comunicațiile prin telefon și cabluri electrice, întreruperea alimentării electrice și chiar modificări ale stării ființei umane.
HAARP ar acționa ca un încălzitor ionosferic mare, cel mai puternic din lume. În acest sens, ar putea fi cea mai sofisticată armă geofizică construită de om.
Proiectul HAARP și influența lui asupra vieții noastre
Ați observat și dvs că în ultima perioadă avem parte de o vreme deosebit de rece pentru această perioada a anului: în munții Bucegi a nins, stratul de zăpadă ajungând la 10 cm, furtuni desoebit de puternice, în Câmpia Bărăganului s-a format o mini-tornadă. Bucureștiul, acum două săptămâni, a fost măturat de o furtună groaznică, în urma căreia a decedat o doamnă în vârstă de 80 de ani. Noi o să vă spunem adevărul verde-n față: ori americanii testează anumite tehnologii în România, ori o putere străînă ne atacă cu arme neconvenționale. Nu vrem să vă speriem, să vă panicăm, dar vă spunem cât se poate de serios: este foarte posibil ca țara noastră să fie lovită de un cutremur de peste 7,5 grade!
Istoria acestei civilizații a cunoscut atât bestialitatea și imaginația malefică a omului, cât și tendința sa continuă de autodistrugere. De unde am plecat și unde am ajuns? Asta ne-am putea întreba dacă ne gândim că Dumnezeu a lăsat omul peste toată creația Sa, oferindu-i putere pentru a stăpâni, în pace și armonie, marea operă. Din păcate, se întâmplă tocmai invers, omul se satură de prea mult bine și-și dorește din ce în ce mai mult rău. De la începuturi, noi oamenii, am trăit într-un continuu război (material și mai nou psihologic) și într-o continuă inchiziție, fie ea și morală. Cu cât am evoluat, cu atât mai tare am pus problema greșit – apărarea. De ce e nevoie să dezvoltăm planuri și metode întregi de apărare prin fabricarea a fel și fel de arme îngrozitoare, când putem la fel de bine să punem la cale dezvoltarea omenirii în termeni de armonie, pace, liniște și înțelegere? O „manipulare” în sens pozitiv bănuiesc că nu ar deranja pe nimeni, ba mai mult decât atât, o astfel de societate ar cunoaște o dezvoltare extraordinară. La nivel mental, această continuă tendința de apărare, creează noțiunea de posibil război. Gândindu-ne tot timpul la un ipotetic război, nu facem decât să „atragem” energia războiului. În lucrarea să „Republica”, Platon trasează planul unei civilizații, al unei „cetăți” perfecte, în care omul este parte integrantă din natura existentă și din societate. Cu alte cuvinte, reîntoarcerea spiritului la esență. Vom merge mai departe cu articolul de data trecută despre noile arme chimice, biologice și metode de război geofizic, create cu scop de apărare. Aceste dezvăluiri sunt făcute cu amabilitatea domnului dr. Emil Strainu. Povestea pe larg a acestor dezvăluiri o puteți găși în cartea sa „Războiul Geofizic”, publicată la editura Phobos – o carte ce scoate la iveală planurile și experimentele militare de mai bine de 40 de ani încoace.
„Armele fitotoxice cu efect antiuman și antiecologic sunt substanțe chimice care au fost până în prezent cele mai folosite în acțiuni ale războiului geofizic. Conform convenției privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora, armele fitotoxice, numite curent erbicide, nu se încadrează în definiția armelor chimice. Această consideră arme chimice: „substanțele chimice care prin acțiunea lor chimică asupra proceselor biologice pot cauza moartea, incapacitatea temporară sau vătămări permanente la om sau la animale. „(Monitorul Oficial al României, partea I, nr 356-356 bis în 22 decembrie 1994, p. 3). Deci nu sunt incluse în definiție și plantele. Erbicidele pot fi folosite în scopuri militare, în mod similar armelor chimice. În perioada 1944-1945, specialiștii militari din SUA au preconizat distrugerea orezariilor japoneze cu ajutorul armelor fitotoxice. În războiul din Vietnam, trupele americane au utilizat prin pulverizare din avion peste 80.000 de tone substanțe fitotoxice, afectând o zona vastă de 20.000 de km pătrați. De asemenea, în 1965-1969, în Laos au fost folosite substanțe fitotoxice, dar pe o scară mai redusă (600 km pătrați). Ca substanțe fitotoxice defoliante avem: derivații acidului 2,4-D; 2,5,5 – T (2,4,5 triclorofenoxiacetic), Fitohormoni (în cantități mari provoacă defolierea plantelor, oprirea fenomenului de vegetație), derivații de arsen, cât și substanțe fitotoxice sterilizante.
Componentă biologică
Ea reprezintă o altă componentă importantă de bază a războiului geofizic. Provocarea deliberată a bolilor a fost, din cele mai vechi timpuri, una din metodele de slăbire a inamicului. În literatura veche, greacă, română și arabă, sunt menționate astfel de acțiuni. În războiul ruso-suedez din 1719, trupele ruse asediatoare au declanșat o epidemie de ciumă în rândul trupelor suedeze, la Reval, aruncând cadavre ale unor bolnavi de ciumă peste zidurile orașului. În 1763, la Fort Pitt (statul Ohaio), o pătură și un cearceaf de la spitalul de pacienți bolnavi de variolă, trimise în tabăra indienilor, au provocat în rândul acestora o epidemie foarte extinsă. În Japonia, în 1935, a fost lansat un program de cercetare și producere a armelor biologice. A fost construită o fabrică în Mancuria și au fost făcute experimente în Pinfan. Au fost testate în atacuri limitate, asupra unor sate chineze, diferite tipuri de agenți biologici și sisteme de dispersare a acestora. În Marea Britanie, cercetările privind armele biologice au început în 1940 la Porton Down, în 1943, la Câmp Deterick, a fost pusă în funcțiune o instalație de producere a bombelor de 2 kg cu agenți biologici de lupta. În 1964, Cuba a prezentat suspiciuni privind experimentarea de către Statele Unite a armelor biologice împotriva populației sale. În 1970, Republica Coreea (de Sud) a acuzat Republica Populară Democrată Coreeană (de Nord) de provocare a unei epidemii de holeră.
Programul de arme biologice al SUA, dezvoltat până în 1969, cuprindea următorii agenți:
-
Bacillus Antractis (provoacă boală antrax);
-
Francissela tularensis (bruceloză);
-
Coxiella Bureții ( febra Q);
-
Virusul VEE ( encefalită cabalină venezueleană);
-
Piricularya orizae (spărtura orezului);
-
Puccinia graminis tritici (rugină neagră).
Folosirea armelor biologice asupra unei ținte locale (restrânse) poate genera epidemii majore, întinse, atât din punct de vedere geografic, cât și în timp: armele biologice afectează numai organismele vii (oameni, animale, plante ), fără a produce avarii sau distrugeri construcțiilor, tehnicii militare, echipamentelor; permit folosirea “acoperită”, victimele nefiind în măsură să suspecteze și să dovedească faptul că s-au îmbolnăvit că urmare a folosirii armelor biologice; nu fac deosebire între efectivele militare și populația civilă, zona de întindere a epidemiei fiind, de regulă, imposibil de controlat. În prezent, conform unor păreri unanime din Occident, cea mai perfecționată și eficientă tehnologie în domeniul războiului este reprezentată de programul HAARP. Acesta reprezintă un sistem de arme geofizice, strategice și cosmice de ultima generație care va schimbă complet strategia confruntării în domeniul militar și poate chiar însăși filosofia războiului. HAARP – Hight Active Auroral Research Program (programul de cercetare asupra frecvențelor înalte auroreale active) reprezintă activitatea de cercetare desfășurată asupra ionosferei, destinată stabilirii comportamentului ozonului, azotului și ionilor acestora la bombardamentele radiației solare și cosmice, cât și la emisiunea de radiații de înalta (HF) sau joasă frecvența (ELF) de pe pământ. Acest program științific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, dar se pare că în realitate finanțarea este mult mai mare. Programul în sine a generat numeroase polemici și interpretări deoarece, deși desfășurat la Institutul de Geofizică al Universității din Alaska de la Fairbanks (HAARP este cuplat la unul dintre cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/T3D/T3E al Universității Alaska – Fairbanks de la Butrovith building), titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv U.S. Navy și U.S. Air Force, iar sistemul propriu-zis este situat într-o baza militară aflată lângă localitatea Gakona din statul Alaska, beneficiarul cercetărilor fiind US Space Force. HAARP este un proiect care utilizează echipament terestru format dintr-o rețea de antene. Dintre acestea până în prezent au fost construite 48, la final numărul acestora va fi de 360. Fiecare antenă este alimentată prin propriul său generator și are posibilitatea de a încălzi părți din ionosfera cu ajutorul puterii undelor radio. Se prevede construirea unui emițător de unde de înalta frecvența hiperputernic care să răspundă unor cerințe ale cercetării ionosferei și a relației pământ-soare-cosmos în general. Acest instrument este denumit Ionospheric Research Instrument (IRI). Una din consecințele acestor experiențe constă în faptul că energia uriașă de radiofrecvență generată (care constă din amplificarea de milioane de ori a undelor radio) poate distruge orice obiect staționar sau în mișcare, oriunde s-ar afa și în același timp poate crea găuri în ionosfera și „lentile” artificiale care nu numai că facilitează pătrunderea razelor cosmice nocive, dar le și mărește puterea de penetrare. În esență, HAARP pare a fi un emițător de unde de radiofrecvență, dar un emițător al cărui sistem de antene este capabil să concentreze o rază asupra unei ținte foarte mici cu o putere exprimată în gigawati (miliarde de wați). Fiecare antenă emite o putere de peste un megawatt. Deocamdată se dau toate asigurările că o astfel de rază este trimisă numai în ionosferă – adică la o altitudine situată între 48-600 km înălțime, pentru a studia comportamentul acestui strat protector al planetei împotriva radiației solare și cosmice. Folosirea HAARP în luptă depășește ceea ce se știe despre arta confruntării. Ea se constituie într-o armă care își ia munițiile din cosmos și din surse de energie proprie.
În momentul de față, HAARP poate fi privită ca:
• Armă cu energie dirijată;
• Un sistem de comunicații pentru submarine;
• Mijloc de îmbunătățire a comunicațiilor intersateliti și în/din spațiul cosmic;
• Sursă de raze X pentru planetă;
• Mijloc de a crea în mod voluntar blackouts-uri electrice (fulgere globulare de mare putere);
• Rază a morții (un laser cu o putere nemaintalnita), acționată de la distanță, descrisă de Nicola Tesla;
• Mijloc de a detecta extratereștrii în spațiu;
• Mijloc de a distruge extratereștrii în spațiu;
• Mijloc capabil să creeze explozii comparabile cu cele nucleare;
• Armă care poate altera undele cerebrale și controla gândirea și comportamentul uman.
Prin intermediul sistemului HAARP, armata americană a reeditat sub o formă mult mai economică, dar mult mai periculoasă și polivalentă proiectul „Star Wars”, dar cu o diferență – de data aceasta toate instalațiile se află dispuse la sol, iar efectele sunt infinit mai mari, în orice mediu terestru și în spațiul cosmic. Numeroși savanți și experți în armament, cât și deputați ai Parlamentului European se arată deosebit de preocupați de dezvoltarea acestui proiect. Unul dintre aceștia, expertul în energie Gratan Healy, consilier al OSCE, cât și Magda Hallvoet, deputat, șeful grupului parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au dezvăluit că acest proiect este „armă finală” ce poate duce la sfârșitul civilizației umane, a lumii însăși. Cei doi au prezentat un raport în care afirmă că acest tip de armament considerat în stadiul actual neletal („non lethal weaponery”) are consecințe dezastruoase asupra mediului înconjurător și mai mult decât atât pune în pericol libertatea individuală și democrația. Este evident că avem de-a face cu o armă strategică, dar nu este destul de clar dacă acesta are un scop defensiv sau ofensiv și împotriva cărui inamic potențial va fi folosită – afirmau aceștia.”
Războiul climatic: planul militar de subjugare a naturii
„Există unele rapoarte care susțîn, spre exemplu, că unele țări au încercat să construiască ceva asemănător cu virusul Ebola, și că asta ar fi un fenomen cel puțîn extrem de periculos. Alvin Toffer a scris despre acest lucru vorbind despre un grup de oameni de știință, care încearcă în laboratoarele lor să inventeze anumite tipuri de agenți patogeni cu specificitate etnică, care ar putea elimina anumite grupuri etnice sau rase; iar alții proiectează un anumit gen de inginerie, anumite tipuri de insecte care pot distruge culturi specifice. Alții sunt angajați chiar într-un gen de terorism ecologic prin care pot altera clima, declanșa cutremure sau vulcane, de la distanță, prin utilizarea undelor electromagnetice. Prin urmare, există multe minți ingenioase care lucrează acum pentru a găși modalități prin care să reverse teroarea asupra altor națiuni. Este real și acesta este motivul pentru care trebuie să ne intensificăm eforturile.” (William S. Cohen, Secretarul Apărării Statelor Unite, 1997)
Această declarație a fost făcută de William S. Cohen în timpul mandatului său de Secretar al Apărării al Statelor Unite. Face parte din discursul său din deschiderea Conferinței asupra Terorismului, Armelor de Distrugere în Masă și Strategiei Statelor Unite, ținut la 28 aprilie 1997 la Universitatea Georgia din Athens, Georgia. Prin urmare el poate fi considerat poziția oficială a guvernului Statelor Unite, cel puțîn la momentul respectiv.
Zbigniev Kazimierz Brzezinski, om de știință și politician polon-american, geostrateg și demnitar, care a activat ca și Consilier pe Probleme de Securitate Națională pentru președintele Jimmy Carter din 1977 până în 1981, a scris în cartea sa din 1990, Between Two Ages:Este ironic să ne amintim că în 1878 Friedrich Engels a proclamat, referitor la războiul Franco-Prusac „armele utilizate au atins un nivel de perfecțiune atât de înalt, încât orice progres viitor, care să aibă o influență revoluționară, nu mai este posibil”. Nu doar că noi arme au fost dezvoltate, dar câteva dintre conceptele fundamentale de geografie și strategie au fost modificate fundamental; controlul spațiului și al climei au înlocuit canalul Suez sau Gibraltar ca elemente cheie de strategie.”
După evenimente cum ar fi tsunamiul asiatic din ziua Crăciunului 2004 și sezonul uraganelor din Atlantic în 2005, care a bătut toate recordurile, multă lume s-a întrebat cât de „naturale” au fost acele dezastre naturale. Este posibil să fi fost implicați teroriști sau state paria? Oare chiar este posibil „să alterăm clima, să declanșăm cutremure, vulcani de la distanță prin utilizarea undelor electromagnetice”? Oare „controlul climei” a devenit un element cheie al strategiei naționale?
Deși utilizarea undelor electromagnetice (armele de radio-frecvența) este extrem de dificil de dovedit, există multe astfel de arme, atât în cadrul arsenalului cât și pe planșeta proiectanților. Secretarul Cohen nu le-a inventat pur și simplu ca manevră pentru a obține finanțare pentru eforturile împotriva terorismului. Era la curent cu ele, și așa ar trebui să fim și noi.
Dezinformarea opiniei publice
HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare științifică și academică. Documentele militare americane sugerau că principalul obiectiv al HAARP era să exploateze ionosfera în scopuri de apărare. Fără să facă referiri clare la programul HAARP, un studiu al forțelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificărilor induse ale ionosferei ca o metodă de schimbare a modelelor climatice și de distrugere a comunicațiilor și radarelor inamice.”
Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO POWER TECHNOLOGIES, subsidiară a ARCO OIL COMPANY. ARCO dorea să găsească o utilizare pentru cele 30.000 de miliarde m³ de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora către consumatorii civili s-a constatat că este nerentabilă, s-a hotărât utilizarea gazelor pentru alimentarea transmițătoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Apărare al Forțelor Aeriene și Maritime ale USA.
Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosferă ca deflector de rază, pentru a transmite cantități mari de energie radiantă pe teritoriul țărilor inamice, perturbându-le comunicațiile, armamentul și industria electronică. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilității de a realiza comunicații nedetectabile între submarine, explorări geofizice, controlul pro-prietăților undelor radio cât și generarea de semnale fantomă pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.
Alte efecte ale proiectului HAARP
Declanșarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.
-
Scăderea concentrației de ioni de calciu din țesutul cerebral al oamenilor care au fost expuși la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm2 și o frecvența de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins între 6 și 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecvența modulatoare de 16 Hz.
-
Posibilitatea de a alimenta prin induc ție electromagnetică un avion aflat la 30 km înălțime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobina de recepție a puterii emise ce o transferă apoi blocului motor.
-
Posibilitatea de a perturba grav s ănătatea și psihicul subiecților care sunt țintă unui experiment. Amintim oboseala cronică, iritare, pierderea memoriei, cataractă, leucemie, defecte la naștere și cancer, dar și modificarea compoziției sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului și chimiei cerebrale.
-
Posibilitatea de a scurtcircuita întreaga încărcătură ionosferică (ionosferă fiind văzută aici ca armătură exterioară a unui condensator sferic planetar) cu suprafața terestră (care e văzută aici ca fiind armătură de polaritate opusă a aceluiași condensator sferic planetar).
-
Posibilitatea de a perturb ă stratul de ozon. Dacă acesta e lovit pe o frecvența egală cu frecvența la care O3 se descompune în O2, atunci radiațiile UV pot atinge suprafața Terrei distrugând toate formele de viață.
Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecințe devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul să fie prezentat publicului ca un scut spațial împotriva armelor din spațiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbările climatice prin bom-bardarea intensivă a atmosferei cu raze de frecvența ridicată. Undele de frecvență joasă, reflectate, pot afecta creierul omului și pot avea efecte asupra mișcărilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifică câmpul electromagnetic al Pământu
lui.
Se pare că „zeii primejdioși” au coborât pe Pământ și ei se joacă cu lucruri pe care nu le pot controla. În inconștiența lor, oamenii se joacă de-a Dumnezeu. Numai că Dumnezeu este doar iubire, Creatorul armoniei și frumuseții. (SURSĂ)
HAARP... Program ştiinţific de cercetare a ionosferei sau act de vandalism global?
Realitate sau ficţiune?
12 mai 2008 – Cutremur cu magnitudinea de 7,9 grade pe scara Richter în China, provincia Sichuan. La o lună de la catastrofă, autorităţile estimează în jur de 28.000 morţi. Dispăruţii încă nedescoperiţi nu se mai pot afla în viaţă după atâta vreme. Martori oculari declară că au observat lumini ciudate pe cer înainte cu câteva minute de începerea seismului.
12 ianuarie 2010 – Cutremur cu magnitudinea de 7,0 grade pe scara Richter în Haiti, epicentrul în apropiere de capitala Port-au-Prince. Numărul total de victime apreciat la 230.000 morţi, 300.000 răniţi și 1.000.000 de oameni rămași fără adăpost. Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, declară că nu este vorba decât despre un test scăpat de sub control al marinei americane. Politologul Claudia von Werlhof din cadrul Universităţii de Politologie din Innsbruck susţine că seismul a fost provocat în mod artificial.
11 martie 2011 – Cutremur cu magnitudinea 9,0 grade pe scara Richter în Japonia, epicentrul în regiunea Tohoku, Oceanul Pacific. Seismul, considerat drept cel mai puternic din istoria Japoniei, provoacă valuri tsunami înalte de zece metri. Centrala nucleară de la Fukushima devine o bombă cu ceas. O ipoteză șocantă circulă pe forumurile de specialitate: Japonia nu a fost victima unei catastrofe naturale, ci a fost atacată chiar în timpul unei proceduri ciclice de „revizie” a reactorului, când multe dintre protocoalele de securitate erau dezactivate. La prima vedere, totul pare un scenariu SF, dar adepţii teoriei conspiraţiei susţin că un astfel de atac nu ar fi o noutate. Suspecţii principali: SUA, Rusia şi China. Arma folosită? Mult controversatul dispozitiv HAARP.
High-Frequency Active Auroral Research Program (Program Activ Auroral de Cercetare cu Frecvenţe Foarte Înalte), demarat în 1992 la Institutul de Geofizică al Universităţii Alaska din Fairbanks, este un proiect știinţific creat pentru determinarea comportamentului ozonului, azotului și ionilor la bombardamentul radiaţiei solare și cosmice, precum și la emisia de radiaţii de înaltă sau joasă frecvenţă de pe Pământ. Bugetul anual recunoscut în mod oficial este de 30 de milioane de dolari, deşi se pare că în realitate finanţarea este mult mai mare. Titularul de proiect este Departamentul Apărării al Statelor Unite, respectiv US Navy și US Air Force.
Într-o zonă arctică aflată la 320 de kilometri est de oraşul Anchorage din Alaska, Pentagonul a ridicat un puternic transmiţător proiectat să trimită mai mult de 3.000 de megawaţi în straturile superioare ale atmosferei.
HAARP utilizează un echipament terestru constituit dintr-o reţea de antene. Acest sistem de antene speciale de mare putere este descris de către unii oameni de știinţă drept „o teribilă armă geofizică, strategică şi cosmică de energie dirijată”, „o reeditare a proiectului Star Wars într-o formă mult mai economică și, în acelaşi timp, mult mai periculoasă, capabil să provoace schimbarea vremii, producând ploi torenţiale, uragane, inundaţii și chiar cutremure”.
Într-o formulare simplificată, dispozitivul HAARP este un radiotelescop inversat, în sensul că antenele trimit semnale în loc să le primească. Această tehnologie foloseşte fascicule de unde radio extrem de puternice care încălzesc unele zone ale ionosferei pentru a le împinge în sus. Undele electromagnetice sunt apoi reflectate către Pământ, penetrând absolut orice, cu sau fără viaţă.
Proiectul similar european numit EISCAT, acronim al European Incoherent Scatter Scientific Association, este amplasat în Norvegia şi Suedia. Ţările participante sunt Marea Britanie, Germania, Norvegia, Suedia, Finlanda, China și Japonia. Rusia a dezvoltat propria bază de cercetare a ionosferei, denumită SURA, la Vasilsurk. Numeroşi savanţi şi experţi în armament, cât şi deputaţi ai Parlamentului European, se arată deosebit de preocupaţi de dezvoltarea acestui proiect. Gratan Healy, expert în energie și consilier al OSCE, a dezvăluit că este foarte posibil să reprezinte „arma finală” ce poate duce la sfârşitul civilizaţiei umane, mărturisind faptul că „războiul geoclimatic a devenit o realitate”.
Richard Williams, de la Laboratorul Davis Sarnoff, Princeton, este mult mai categoric: „HAARP constituie un act iresponsabil de vandalism global. Pe lângă experimente de modificări climaterice s-au realizat pene totale de curent și suspendarea comunicaţiilor fără ca nimeni să fie tras la răspundere datorită secretizării totale a operaţiunilor militare. Practic, prin programul HAARP se experimentează manipularea vremii, uriaşe explozii în scoarţa terestră declanşatoare de mişcări tectonice, plus utilizarea sistemelor de comunicaţii şi de energie electrică drept arme strategice. Nu întâmplător administraţia Bush a refuzat să semneze Acordul de la Kyoto privind combaterea încălzirii generale a temperaturii pe Terra.” Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, afirmă că „este foarte probabil ca asocierea dintre emisiile de înaltă frecvenţă ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase ale Terrei să declanşeze efecte secundare imprevizibile cum ar fi dereglarea echilibrului ecologic sau folosirea sa ca terorism ecologic”, remarcând faptul că „de la descoperirea tehnicii radiofonice direcţionale se constată dispariţia coniferelor şi a foioaselor”.
De-a lungul timpului, SUA a experimentat diverse pro-iecte privind proprietăţile și utilizarea undelor electromagnetice – Argus în 1958, Starfish în 1962, Solar Power Satellite în 1968 și 1978, Space Shuttle Experiments în 1985, Mighty Oaks în 1986, Desert Storm în 1991, Alliate Force în 1999 – ce aveau drept scop distrugerea comunicaţiilor inamicului folosind ionosfera și undele electromagnetice. Dacă armata americană, în colaborare cu Universitatea Fairbanks din Alaska, poate demonstra că noua tehnologie de tip HAARP este funcţională şi sigură, ambele au de câştigat. Armata obţine un scut protector relativ ieftin, iar universitatea se poate lăuda cu cea mai spectaculoasă manipulare geofizică de la exploziile în atmosferă ale bombelor nucleare.
Pe 10 decembrie 2009, o spirală albastră ciudată şi-a făcut apariţia pe cerul Norvegiei. Unii oameni de ştiinţă afirmă că n-a fost decât rezultatul unui experiment HAARP care a găurit ionosfera, producând pătrunderea şi mărirea puterii de penetrare a razelor cosmice nocive.
Sistemul HAARP se bazează pe cercetările fizicianului Bernard J. Eastlund, care a dezvoltat studiile lui Nikolas Tesla, autorul unei teorii conform căreia Pământul este un conductor uriaș și sigur, dând posibilitatea organizării sistemului de telecomunicaţii. Brevetul american al lui Eastlund, Metodă şi aparatură pentru alterarea unei regiuni din atmosfera, ionosfera şi magnetosfera Pământului, a fost etichetat ca secret timp de un an. Prin încălzitorul ionosferic Eastlund, radiaţia frecvenţei radio este concentrată şi focalizată într-un punct din ionosferă, trimiţându-se astfel o cantitate de energie de 1 Watt/cm3, comparativ cu alte dispozitive capabile să producă doar o milionime de Watt. „Controlul vremii este posibil, spre exemplu, prin modificarea tiparului vânturilor din atmosfera superioară.
Pot avea loc modificări moleculare ale atmosferei astfel încât să se obţină efecte pozitive asupra mediului. Pe lângă schimbarea propriu-zisă a compoziţiei moleculare a unei regiuni atmosferice, poate fi mărită concentraţia unei anumite molecule sau a anumitor molecule. De exemplu, concentraţiile de ozon și azot din atmosferă pot fi mărite artificial. Încălzitorul ionosferic de mare putere ar putea controla vremea pe principiul aflat la baza uneia dintre invenţiile lui Nikolas Tesla și anume rezonanţa care influenţează sistemele planetei. Dacă sistemul HAARP ar funcţiona la capacitate deplină, s-ar putea induce schimbarea climei unei întregi emisfere.”
Pe 25 iunie 2011, un ciudat nor rotativ pe orizontală a fost vizibil pe o plajă din Florida, un fenomen care apare tot mai des pe tot globul.
Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate naţională al Preşedintelui Carter, a scris și el despre folosirea emiţătorilor de fascicule puternice de energie în războiul geofizic şi climatic, indicând modul în care pot fi cauzate aceste efecte. Prin adăugarea de energie în mediul nostru înconjurător se pot obţine efecte puternice. Totuşi, omenirea a adăugat deja mediului cantităţi substanţiale de energie electromagnetică, fără a şti care este masa critică. Oare aceste adăugări nu au avut nici un efect sau există o cantitate cumulativă de la care stricăciunile sunt ireversibile? Este HAARP încă un pas al unei călătorii fără întoarcere? Ne aflăm oare pe punctul de a ne îmbarca într-un experiment energetic ce va elibera alţi demoni din cutia Pandorei?
În rapoartele Congresului american se vorbeşte despre utilizarea sistemului HAARP pentru penetrarea Pământului prin semnale reflectate de ionosferă. Aceste semnale vor fi folosite pentru a privi în interiorul planetei până la o adâncime de mulţi kilometri, în scopul de a localiza depozite de muniţii și tuneluri subterane ori zăcăminte naturale precum petrolul. Problema constă în faptul că frecvenţa necesară pentru radiaţiile de penetrare a Pământului se află în gama care ar putea avea efecte profunde asupra migraţiei peştilor şi animalelor sălbatice, migraţie ce se bazează pe câmpuri energetice neperturbate pentru parcurgerea traseelor fireşti. Într-un interviu recent, dr. Elizabeth Rauscher, om de știinţă independent, cu o carieră vastă şi impresionantă în domeniul fizicii marilor energii, afirmă despre programul HAARP: „Se vor pompa cantităţi imense de energie într-o configuraţie moleculară extrem de delicată ce alcătuieşte structura multistratificată pe care o numim ionosferă”, explicând faptul că ionosfera este predispusă la reacţii catalitice. Dacă se modifică o mică parte, se poate produce o schimbare majoră.
Dr. Daniel Winter, fizician din Waynesville, Carolina de Nord, susţine că este foarte probabil ca asocierea dintre frecvenţele înalte ale sistemului HAARP şi frecvenţele naturale extrem de joase să declanşeze efecte secundare nebănuite. Se vorbeşte despre dezechilibre provocate deja de epoca indus-trială şi atomică, în special de iradierea mediului înconjurător cu particule mici de mare viteză comparabile „cu nişte titireze minuscule”. Nivelul nenatural de mişcare a particulelor de energii înalte din atmosferă şi din centurile de radiaţii care înconjoară Pământul, numite centurile Van Allen, este răspun-zător de schimbarea vremii. Pe de altă parte, Pământul îşi descarcă excesul de căldură şi îşi recapătă echilibrul prin cutremure şi activitate vulcanică. „Starea energetică anormală a Terrei şi a atmosferei sale poate fi comparată cu o baterie de maşină supraîncărcată, cu fluxul normal de energie blocat, rezultatul fiind puncte fierbinţi, arcuri electrice, crăpături fizice şi turbulenţă generală generată de energia blocată ce încearcă să iasă.”
Oamenii de știinţă lucrează de 20 de ani la metodele războiului geoclimatic, pe care îl numesc eufemistic „modi-ficarea vremii”. Americanii recunosc că în timpul războiului din Vietnam au cheltuit sume importante pentru desfăşurarea Operaţiunii Popeye, prima aplicaţie a războiului climateric. În 1967, Pentagonul a încercat să prelungească artificial sezonul ploilor musonice şi să blocheze prin inundaţii de mare amploare principalul drum de aprovizionare al forţelor comuniste din Vietnamul de Sud. Ministerul Apărării al SUA a oferit exemple de studii de manipulare a fulgerelor şi a uraganelor prin proiectele Skyfire şi Stormfury. S-au avut în vedere tehnologii complicate care să producă efecte pe scară mare. Studierea căilor de a provoca şi detecta cutremure a reprezentat în urmă cu zeci de ani o parte din proiectul Prime Argus. Finanţarea acestui proiect a fost acordată de Defense Advanced Research Projects Agency, DARPA, acum cu acronimul ARPA. În 1994, aviaţia militară americană şi-a făcut public planul Spacecast 2020 care include controlul vremii, cu observaţia că „folosirea tehnicilor de modificare a mediului pentru a distruge sau pro-duce pagube unui alt stat este interzisă“.
În 1958, consilierul şef al Casei Albe pe teme legate de modificarea vremii, căpitanul Howard T. Orville, a afirmat că Ministerul Apărării al SUA studiază „moduri de manipulare a sarcinilor electrice ale Pământului şi cerului, așadar de influenţare a vremii, prin folosirea unui fascicul electronic pentru ionizarea sau deionizarea atmosferei deasupra unei suprafeţe date“.
În 1966, profesorul Gordon J. F. MacDonald, director adjunct al Institu-tului de Geofizică şi Fizică Planetară de la Universitatea din Los Angeles, consilier ştiinţific al Preşed. Johnson, a publicat lucrări cu privire la folosirea tehnologiilor de control al mediului în scopuri militare, făcând un comentariu revelator: „Cheia unui război geofizic constă în identifi-carea instabilităţilor mediului, astfel încât prin adăugarea unei cantităţi mici de energie să se elibereze cantităţi mult mai mari de energie.” MacDonald avea mai multe idei de folosire a mediului ca pe un sistem de armament şi a contribuit la ceea ce era un vis, pentru acea vreme. În capitolul „Cum să distrugem mediul″, din cartea „În cazul în care nu obţinem pacea″, descrie cum se poate folosi manipularea vremii, modificarea climei, topirea sau dislocarea calotelor polare, tehnicile de diminuare a stratului de ozon, ingineria cutremurelor, controlul valurilor oceanice şi manipularea undelor cerebrale prin folosirea câmpurilor energetice ale planetei, susţinând că aceste tipuri de arme sunt practic nedetectabile de către victime. Este oare HAARP acea armă? HAARP bombardează ionosfera acolo unde ea este relativ instabilă. Un aspect care nu trebuie uitat este acela că ionosfera este un scut electric activ care protejează planeta de bombardamentul constant cu particule de energie ridicată din spaţiu. |
Această plasmă conductoare, împreună cu câmpul magnetic al Pământului, captează plasma electrică din spaţiu şi o împiedică să ajungă direct la suprafaţa terestră, afirmă Charles Yost de la Dynamic Systems, Leicester, Carolina de Nord: „Dacă ionosfera este profund afectată, atmosfera de dedesubt va reacţiona.” Tot el declara într-un interviu că există o conexiune electrică foarte puternică între ionosferă şi partea din atmosferă unde se formează vremea, denumită și atmosfera inferioară. Rezonanţa armonică în reţeaua electrică, un efect electric creat de om, produce căderea particulelor încărcate electric din centurile de radiaţie Van Allen, iar ionii care cad creează cristale de gheaţă ce duc la formarea norilor de ploaie.
Este HAARP un proiect cu intenția de a manipula lumea?
Până acum am descris partea „oficială” a întrebării, dar de ce crede cineva că altceva este ascuns în spatele HAARP? experimente ciudate în modi-ficarea climei, controlul minții și chiar cutremure?.
Omul de știință Nick Begich alături de jurnalista Jeanne Manning a efectuat o cercetare profundă pe tema fructelor care au văzut lumina cărții „Angels don’ t play this harp” (angels don ‘t play this harp),în care ambii autori ridică ipoteze tulburătoare, una dintre ele fiind aceea că a fi pus în aplicare un astfel de proiect ar putea avea consecințe mai grave ale testelor nucleare.
Potrivit dr. Rosalie Bertell, HAARP face parte dintr-un sistem integrat de armament, care are consecințe ecologice, sunt potențial devastatoare.
„Se referă la cincizeci de ani de programe intense și din ce în ce mai distructive pentru a înțelege și controla atmosfera superioară. Ar fi grăbit să nu asociem HAARP cu construcția laboratorului spațial care este planificat separat de Statele Unite. HAARP este o parte integrantă a unei lungi istorii de cercetare spațială și dezvoltare de natură militară deliberată. Implicațiile militare ale combinării acestor proiecte sunt alarmante… Capacitatea combinației HAARP/Spacelab / rachetă spațială de a produce cantități foarte mari de energie, comparabile cu o bombă atomică, oriunde pe pământ prin intermediul fasciculelor laser și a particulelor, este terifiantă. Proiectul va fi probabil „vândut” publicului ca un scut spațial împotriva intrării armelor pe teritoriul național sau, pentru cei mai naivi, ca un sistem de reparare a stratului de ozon.”
In afara manipulării climatice, HAARP are o serie de alte utilizări conexe: „HAARP ar putea ajuta la schimbarea climei prin bombardarea intensă a atmosferei cu raze de înaltă frecvență. Transformarea undelor de joasă frecvență în inten-sitate ridicată ar putea afecta și creierul uman și nu poate fi exclus faptul că are efecte tectonice.” astfel, ei intenționează să manipuleze climatul.
Ca și cum acest lucru nu ar fi fost suficient, la posibila manipulare a minții umane și modificări în ionosferă ar trebui să adauge noi efecte negative. Creatorul încălzitorului ionosferic HAARP însuși, Bernard Eastlund, spune că invenția sa ar putea controla și clima. O afirmație care l-a determinat pe Begich să concluzioneze că, dacă HAARP ar funcționa sută la sută, ar putea crea anomalii meteorologice pe ambele emisfere ale pământului, urmând teoria rezonanței atât de folosită de geniul Nikola Tesla în invențiile sale. O schimbare climatică într-o emisferă ar declanșa o altă schimbare în cealaltă emisferă. O posibilitate care nu ar trebui exclusă, în special în lumina opiniilor oamenilor de știință de la Universitatea Stanford, care susțin că climatul global ar putea fi controlat prin transmiterea unor semnale radio relativ mici, către centurile Van Allen. Prin rezonanță, semnalele mici de activare pot controla energii enorme.
Schema de utilizare a ionosferei ca parte a razelor de energie emise de la sol
Dovezile științifice recente sugerează că HAARP este operațional și are potențialul de a declanșa inundații, secete, uragane și cutremure. Din punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă. Potențial, este un instrument de cucerire capabil să destabilizeze selectiv sistemele agricole și ecologice ale unor regiuni întregi.
Adevarul Din Spatele Proiectului HAARP |
---|
Cum ar schimba acest proiect climatul?
S-a sugerat în mai multe lucrări științifice că vânturile altmosferei înalte (peste 50 km) joacă un rol important în jet, care la rândul său controlează structurile meteorologice de la suprafață. Alți autori au studiat „electrojetul auroreal” și au descoperit că există o relație foarte strânsă cu vânturile la 80 km Altitudine. Astfel, sistemele eoliene electrojet-troposferice sunt aparent corelate.
Unul dintre obiectivele HAARP este de a modula curenții electrojetului și de a afecta astfel intensitatea și direcția vânturilor zonale și jet.
Pe de altă parte, puterea de a „încălzi” anumite zone ostile ale globului ar putea genera condiții meteorologice pentru a produce secete.
Trebuie să fim conștienți de acest proiect enigmatic. Se așteaptă ca noi antene să fie instalate sau au fost instalate în Groenlanda și Norvegia în cadrul proiectului HAARP. Pe alte insule din Pacific, se presupune că au fost instalate cât mai multe antene HAARP.
Trăim începutul unei noi ere a armelor geofizice capabile să modifice climatul la scară locală și să fie folosite împotriva țărilor ostile?
Teorii conspirative
HAARP este subiectul a numeroase teorii ale conspirației, existând mai multe persoane care îi atribuie diverse motive ascunse și care presupun diferite capacități secrete ale proiectului. Jurnalistul Sharon Weinberger a numit proiectul HAARP ca pe un "Moby Dick al teoriilor conspirației" și a spus că popularitatea teoriilor conspirației pune de multe ori în umbră proiectul HAARP care poate furniza beneficii pentru comunitatea științifică. Informaticianul David Naiditch a făcut, de asemenea, referire la HAARP ca fiind "un magnet pentru teoreticienii conspirației".
De exemplu, Rosalie Bertell a avertizat în 1996 despre dezvoltarea HAARP ca armă militară. Michel Chossudovsky a afirmat într-o carte publicată de Committee on Monetary and Economic Reform că "cercetări științifice recente sugerează că HAARP este pe deplin operațional și că are abilitatea de a declanșa inundații, secete, uragane și cutremure." De-a lungul timpului despre HAARP s-a spus că a declanșat unele catastrofe, cum ar fi inundații, secete, uragane, furtuni, cutremure devas-tatoare în Iran, Pakistan, Haiti, Turcia, Grecia și Filipine, întreruperi majore ale distribuției de energie electrică, prăbușirea zborului TWA 800, sindromul Războiului din Golf și sindromul oboselii cronice. (SURSA)
Ce Doamne se întâmplă pe pământ? - Legea Naturala! |
---|
* Era Inteligenței Artificiale |
||||
---|---|---|---|---|
*Experimentul Philadelphia |
Biblioteca virtuala a Bisericii 'Sfanta Treime' din Los Angeles, California
Iași * Bazilica * Cluj * Biblioteca Națională Română (Digitală) * Biblioteca Digitala Nationala * Europeana * Humanitas * Biblioteca Centrală Universitară Bucureşti * Biblioteca Polirom * Poezii Romanesti