|
6. Rolul familiei în formarea individului
Ca mediu social, familia reprezintă locul în care copilul este îngrijit, educat, educația în familie precedând-o pe cea instituțională. Copilul, în primii ani de viață este dependent de părinți, iar aceștia nu trebuie să fie preocupați doar de latura fizică a îngrijirii lui, ci să aibă în vedere educația psiho-socială, corelând posibilitățile fizice cu cele psihice. Educația în familie pune bazele dezvoltării psihice a copilului, iar educația să la nivel psihic trebuie să urmărească pas cu pas evoluția fizică,urmărindu-se concomitent educația intelectuală, morală în scopul formării caracterului. Cel mai important rol în evoluția psihică a copilului îl au exemplele pozitive din familie, deoarece la această vârstă, rolul exemplului este foarte important;
|
|
De familie depinde dirijarea judicioasă a maturizării psihice a copilului. Primele impresii despre lume și viață, despre fenomene din natură și societate, copilul le primește din familie. Astfel, prin comunicarea continuă cu membrii familiei, el își însușește limbajul, care cu timpul devine un puternic instrument al dezvoltării sale psihice. Părinții vor fi atenți la felul cum pronunță copiii cuvintele, le vor corectă vorbirea,le vor îmbogăți vocabularul, îi vor învață să se exprime corect și coerent. Însușirea vorbirii de către copiii cu cei din jur. Părinții trebuie să acorde o mare atenție întrebărilor copiilor,semn sigur al dezvoltării lor intelectuale, al manifestării active a setei de cunoaștere,al curiozității lor cu privire la originea lucrurilor din jur. În familie copiii își însușesc primele cunoștințe,își formează primele reprezentări și dobândesc experiențe morale. |
Părințîi îi învață de timpuriu pe copii să înțeleagă ce este "bine"și ce este"rău", ce este "permis"și ce este "interzis".Pentru unele fapte și acțiuni, copiii sunt încurajați și lăudați, iar pentru altele sunt dojeniți de către părinți. Ca mediu social, familia reprezintă locul in care copilul este îngrijit, educat, educația in familie precedând-o pe cea instituțională. Copilul, în primii ani de viață este dependent de părinți, iar aceștia nu trebuie să fie preocupati doar de latura fizica a ingrijirii lui,ci sa aiba in vedere educatia psiho-sociala, coreland posibilitatile fizice cu cele psihice. Educatia in familie pune bazele dezvoltarii psihice a copilului, iar educatia sa la nivel psihic trebuie sa urmareasca pas cu pas evolutia fizica,urmarindu-se concomitent educatia intelectuala, morala in scopul formarii caracterului. Cel mai important rol in evolutia psihica a copilului il au exemplele pozitive din familie, deoarece la aceasta varsta,rolul exemplului este foarte important;
De familie depinde dirijarea judicioasa a maturizarii psihice a copilului. Primele impresii despre lume si viata, despre fenomene din natura si societate, copilul le primeste din familie. Astfel, prin comunicarea continua cu membrii familiei, el isi insuseste limbajul, care cu timpul devine un puternic instrument al dezvoltarii sale psihice. Parintii vor fi atenti la felul cum pronunță copiii cuvintele, le vor corecta vorbirea,le vor imbogati vocabularul, ii vor invata sa se exprime corect si coerent. Insusirea vorbirii de catre copiii cu cei din jur. Parintii trebuie sa acorde o mare atentie intrebarilor copiilor,semn sigur al dezvoltarii lor intelectuale, al manifestarii active a setei de cunoastere,al curiozitatii lor cu privire la originea lucrurilor din jur. In familie copiii isi insusesc primele cunostinte,isi formeaza primele reprezentari si dobandesc experiente morale.
|
|
Parintii ii invata de timpuriu pe copii sa inteleaga ce este "bine"si ce este"rau", ce este "permis"si ce este "interzis".Pentru unele fapte si actiuni, copiii sunt incurajati si laudati, iar pentru altele sunt dojeniti de catre parinti. Procesul educării morale a copilului este de lungă durata, deși începe încă din familie. Deprinderile de comportare civilizată, atitudinile copilului față de alții exprimă de fapt atmosfera morală în care el a fost crescut în familie,sfaturile și îndemnurile pe care le-a primit de la părinți, exemplul personal pe care i l-au dat prin atitudinile și faptele lorde conduită. Unii părinți nu înțeleg că adesea copilul este incorect nu pentru că ar vrea să se abată de la reguli, ci pentru că nu știe cum trebuie să se comporte, nu dispune de experiență morală necesară, nu cunoaște cerințele față de comportarea lui. |
În educarea copiilor, un rol foarte mare îl are stabilirea unor relații juste între membrii familiei. Ceea ce trebuie să caracterizeze relațiile dintre părinți și copii este stimă reciprocă dintre membrii familiei, dragostea părintească rațională față de copii,consecvență și unitatea cerințelor pe care le formulează părinții și ceilalți membri ai familiei față de copii, exemplul personal pe care îl dau cei mari prin atitudinile și faptele lor, încât devin pentru copii un exemplu de urmat. Desigur,părinții își iubesc copii, le poartă de grijă, muncesc pentru ei și participa la toate bucuriile și supărările lor. Dar această dragoste nu trebuie să fie oarbă. Părinții care se manifestă astfel față de copiii lor, ii scutesc de orice efort, le satisfac toate capriciile, nu se bucură de nici un fel de respect și autoritate în față acestora.Procesul educarii morale a copilului este de lunga durata, desi incepe inca din familie. Deprinderile de comportare civilizata, atitudinile copilului fata de altii exprima de fapt atmosfera morala in care el a fost crescut in familie,sfaturile si indemnurile pe care le-a primit de la parinti, exemplul personal pe care i l-au dat prin atitudinile si faptele lorde conduita. Unii parinti nu inteleg ca adesea copilul este incorect nu pentru ca ar vrea sa se abata de la reguli, ci pentru ca nu stie cum trebuie sa se comporte, nu dispune de experienta morala necesara, nu cunoaste cerintele fata de comportarea lui.
In educarea copiilor, un rol foarte mare il are stabilirea unor relatii juste intre membrii familiei. Ceea ce trebuie sa caracterizeze relatiile dintre parinti si copii este stima reciproca dintre membrii familiei,dragostea parinteasca rationala fata de copii,consecventa si unitatea cerintelor pe care le formuleaza parintii si ceilalti membri ai familiei fata de copii,exemplul personal pe care il dau cei mari prin atitudinile si faptele lor, incat devin pentru copii un exemplu de urmat. Desigur,parintii isi iubesc copii, le poarta de grija,muncesc pentru ei si participa la toate bucuriile si supararile lor. Dar aceasta dragoste nu trebuie sa fie oarba. Parintii care se manifesta astfel fata de copiii lor, ii scutesc de orice efort, le satisfac toate capriciile , nu se bucura de nici un fel de respect si autoritate in fata acestora.
Experiență educației în familie arată că acolo unde copii sunt scutiți de orice fel de griji și eforturi, ei devin egoiști, nu-și iubesc cu adevărat părinții, se înstrăinează de ei și nu le dau o mâna de ajutor atunci când se întâmplă să treacă prin unele încercări. O problema aparte a educației în familie o constituie copilul unic. Nu e de mirare că părinții concentrează toată grijă și dragostea asupra singurului lor copil. Dar această dăruire afectivă pe deplin explicabilă trebuie totuși supusă unui control rațional. Experienta educatiei in familie arata ca acolo unde copii sunt scutiti de orice fel de griji si eforturi, ei devin egoisti, nu-si iubesc cu adevarat parintii, se instraineaza de ei si nu le dau o mana de ajutor atunci cand se intampla sa treaca prin unele incercari.
|
|
O problema aparte a educatiei in familie o constituie copilul unic. Nu e de mirare ca parintii concentreaza toata grija si dragostea asupra singurului lor copil. Dar aceasta daruire afectiva pe deplin explicabila trebuie totusi supusa unui control rational. Părinții sunt datori să-i găsească copilului tovarăși de aceeași vârstă cu el. Ei nu trebuie să-l "acopere", să-l silească să-și petreacă timpul numai în preajma lor. A-l priva pe copil de posibilitatea de a se juca cu alți copii, înseamnă a-l lipsi de Parintii sunt datori sa-i gaseasca copilului tovarasi de aceeasi varsta cu el. Ei nu trebuie sa-l "acopere", sa-l sileasca sa-si petreaca timpul numai in preajma lor. A-l priva pe copil de posibilitatea de a se juca cu alti copii, inseamna a-l lipsi de
bucuriile vieții.
Nici un copil nu poate să crească sănătos , sub aspectul intelectual și moral, dacă nu se dezvoltă în colectiv și prin colectivul de copii bucuriile vietii.
Nici un copil nu poate sa creasca sanatos, sub aspectul intelectual si moral, daca nu se dezvolta in colectiv si prin colectivul de copii. |
Educația în familie a preșcolarului – element de bază în dezvoltarea adultului de mai târziu.
Dezvoltarea corectă a copilului începe din familie, părinții având un rol de bază în acest proces de lungă durată. Comunicarea permanentă și atenția pe care mămicile și tăticii trebuie să le ofere din plin celor mici vor fi abordate neapărat într-o manieră constructivă, încă de la naștere.
Din păcate, unii părinți încearcă să facă educație prin amenințări, pedepse fizice, țipete și jigniri, considerând că, dacă vor fi mai blânzi, atunci își vor pierde din autoritate. Provocările parentale sunt foarte numeroase și, uneori, îi surprind pe adulți cu garda jos.
Relația sănătoasă părinte-copil și educația pozitivă pot deveni realitate cu răbdare, iubire și cu cât mai multe informații în ce privește interacțiunea cu micuțul.
În articolul de mai jos, vei descoperi câteva informații utile despre ce înseamnă educația, care este rolul ei în viața preșcolarului,
de ce este vitală implicarea părinților în educarea bebelușului sau a copilului de la 1 an și până la sfârșitul minoratului, despre unele greșeli pe care le fac părinții în procesul de creștere a celor mici, precum și despre alte lucruri la fel de Din păcate, unii părinți încearcă să facă educație prin amenințări, pedepse fizice, țipete și jigniri, considerând că, dacă vor fi mai blânzi, atunci își vor pierde din autoritate. Provocările parentale sunt foarte numeroase și, uneori, îi surprind pe adulți cu garda jos.
interesante, care te pot ajuta în această meserie.
Relația sănătoasă părinte-copil și educația pozitivă pot deveni realitate cu răbdare, iubire și cu cât mai multe informații în ce privește interacțiunea cu micuțul.
În materialul următor, vei descoperi câteva informații utile despre ce înseamna educația, care este rolul ei în viața preșcolarului, de ce este vitală implicarea părinților în educarea bebelușului sau a copilului de la 1 an și până la sfârșitul minoratului, despre unele greșeli pe care le fac părinții în procesul de creștere a celor mici, precum și despre alte lucruri la fel de interesante, care te pot ajuta în această meserie.
Pagina oficială pe FaceBook a Bisericii Ortodoxe Române Sfânta Treime din Los Angeles, California, administrată de către pr. protopop Constantin Alecse
|
|
RESURSE ELECTRONICE DIN ROMANIA
REVISTE ŞI ALTE RESURSE ELECTRONICE DIN STRĂINĂTATE
BIBLIOTECI DIGITALE
DIZERTAŢII ŞI TEZE FINALE
E-BOOKS
ENCICLOPEDII
ALTE BAZE DE DATE MULTIDISCIPLINARE
|
|