|
---|
CAPITOLUL III
|
* Era Inteligenței Artificiale |
||||
---|---|---|---|---|
*Experimentul Philadelphia |
A.- CE ESTE INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI CUM ESTE UTILIZATĂ
Ce este AI? - Inteligența artificială (AI) explicată |
---|
Cum a evoluat inteligență umană și ce ne așteaptă în viitor?
Una din cele mai intrigante teme care dau fir de tors oamenilor de știință vizează modul în care au evoluat capacitățile cognitive și inteligența omului de-a lungul existenței sale pe Pământ și dacă acest proces continuă și în zilele noastre. Pornind de la definiția clasică a inteligenței, așa cum o regăsim în DEX, avem de-a face cu simpla „capacitate de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situațîi sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior”.
Inteligența artificială (IA) este inteligența expusă de mașini |
---|
Evoluția inteligenței umane – un proces în continuă desfășurare?
Dar, inteligența umană este mult mai mult decât atât, întrucât i se pot asocia semnificațîi diferite, în funcție de context, lărgind plaja carcateristicilor până la includerea capacităților cognitive, a celor de adaptare, de pătrundere a conceptelor abstracte, putând contiua astfel cu o bogată varietate de funcțîi corelate, mai mult sau mai puțîn complexe.
Din punct de vedere genetic și evolutiv însă, elementele care au condus la dezvoltarea acestor capacități la om, la un nivel superior față de alte specii, tind să orbiteze în jurul unui pivot central, alcătuit din două caracteristici-cheie: duplicare și diversificare. În opinia specialiștilor în neurologie, itinerariul evolutiv al inteligenței umane a debutat cu circa 550 de milioane de ani în urmă când, un strămoș vertebrat al nostru, ar fi suferit un soi de accident genetic, de pe urma căruia una din genele codificante pentru o proteină post-sinaptica s-ar fi duplicat, generând o copie perfectă a sa.
Originea inteligenței
Acest eveniment s-ar fi aflat la baza demarării unui proces repetitiv, care a făcut astfel încât de fiecare dată, funcția noii gene să se diversifice ușor față de gena aflată la originea sa: acest proces ar fi generat un întreg repertoriu de gene în măsură să confere versatilitate funcțiilor neoronale, dăruindu-le spontan o bogăție cognitivă fără prcedent. Fenomenul a fost posibil datorită faptului că genele repective se află la baza transmiterii semnalului sinaptic – cel ce permite transferul informației de la un neuron la altul – creând astfel imensa rețea de conexiuni pe care se bizuie creierul nostru.
Cel puțîn acesta este rezultatul unor recente cercetări în materie, desfășurate de către un grup de oameni de știință din cadrul Universitățîi din Edimburgh (Marea Britanie), ale căror concluzii au fost publicate în paginile revistei de specialitate „Nature Neuroscience”. Analiza acestui fenomen a demonstrat că „familia de gene Dlg”, responsabilă pentru debutul evolutiv al inteligenței e implicată în cea mai mare parte a capacităților cognitive, atât la animale cât și la om. Dar ceea ce regularizează pro-porția dezvoltării acestora, stabilind diferențele com-portamentale dintre specii, este variația și combinația a diverse gene Dlg pentru fiecare specie în parte. De-a lungul timpului, omul a învățat treptat cum să-și exploateze propriile resurse, impingandu-se mereu dincolo de ceea ce consideră „punctul limita” și forțând astfel procesul avansării către un grad de inteligență superior. La om, există patru gene ortologe pentru Dmel\dlg1, DLG1 (o componentă a complexului de polaritate Scribble), DLG2, DLG3 și DLG4. |
Inteligența artificială (Simpozion Staniloae 2023) |
---|
Inteligența artificială - Simpozionul Stăniloae 2023 a adus în discuție diverse teme de actualitate, printre care și inteligența artificială (IA) cu influențele ei în viața socială și spirituală de azi. Prof. univ. dr. ing. Ștefan Trăușan-Matu, Cuvântul de înțelepciune și cuvintele inteligenței artificiale Conf. univ. dr. Adrian Lemeni, Chipul lui Dumnezeu din om si chipul omului din robot. Repere ale antropologiei iconice in contextul actual al dezvoltarii inteligentei artificiale Arhidiac. lect. univ. dr. Adrian-Sorin Mihalache, IA și dezideratul discernământului: „Demonizarea tehnicii” și vulnerabilitățile spirituale ale operatorului uman. O analiză interdisciplinară Moderator: Pr. lect. univ. dr. Gabriel Nastasă
Factorii care au influențat evoluția inteligenței umane
Cel mai eficient stimul de odinioară pentru a face un pas înainte în acest context a fost frica, urmată de foame și de curiozitate. Dacă omul și-a pus mintea la treabă pentru a inventa metode de autoapărare în față amenințărilor reprezentate de alte specii sau dinaintea imprevizibilelor manifestări ale naturii, siguranța obținută de pe urma acestor eforturi i-a permis să treacă la următoarea prioritate: procurarea hranei. S-ar putea spune că fără agerimea minții, omul ar fi dispărut rapid de pe fața Pământului – capacitatea sa de a identifica metode, unelte și arme primitive, l-a ajutat să-și procure hrana necesară pentru supraviețuire. Dar de îndată ce frica și foamea au început să se estompeze, setea de cunoaștere a inundat mintea umană asemenea unui șuvoi de nestăvilit, împingându-l să iscodească acolo unde cel mai mic fleac îi atrăgea atenția și să descopere astfel lucruri noi, care să-i îmbogățească bagajul de cunoștințe.
Alături de acești trei factori fundamentali pentru evoluția inteligenței, specialiștii plasează și o serie de comportamente legate de dorința de împerechere, care l-a împins pe om să inventeze strategii din cele mai variate pentru a-și câștiga o partenera și a procrea, contribuind astfel la perpetuarea speciei.
Ulterior, conflictul de interese dintre diferiți membrii ai speciei umane, a condus la confruntări violente –pentru hrană, pentru un teritoriu mai bun, pentru partenere sau pentru toate acestea la un loc – în care nu învingea totdeauna cel mai puternic, ci cel mai siret. Neexistând reguli și „fair-play” în astfel de situațîi, omul primitv apela la orice metodă pentru a-și putea atinge scopurile, simțindu-se liber să-și utilizeze inteligența sub orice formă pentru a obține ceea ce-și dorea: făurind arme, punând la cale planuri de atac și generând primele strategii de luptă din istorie. O inteligență distructivă, am fi tentați să socotim, dar să nu uităm de condițiile în care primii oameni inteligenți își duceau viața, destul de scurtă de altfel, atâta vreme cât la vârsta de 30 de ani de pildă, un bărbat era deja ajuns la bătrânețe.
Inteligența umană nu a evoluat cu rapiditate, ci „în salturi”, după cum apreciază specialiștii, fiind marcată de momentul unor descoperiri importante, grație cărora viața sa a luat o întorsătură decisivă: descoperirea focului, descoperirea
fierului, a roțîi, a busolei, a tiparului, a motorului, tehnologiei și antibioticelor, pentru a enumera doar câteva.
Fiecare din aceste realizări l-a purtat pe om dincolo de o barieră pe care o considera inițial de netrecut – lecție din care a învățat că mintea sa nu cunoaște limite atunci când este vorba despre inovație, creativitate și fantezie – calități ce i-au facilitat avansarea pe calea unor noi și noi descoperiri.
Dacă ne gândim la nivelul atins astăzi de omenire, plecând de la dinamicile efervescente ale schimbărilor din universul tehnologic și continuând cu cele din alte ramuri de activitate precum medicina, transporturile, sau comunicațiile, s-ar putea spune că ne aflăm într-un punct culminant din punct de vedere al evoluției inteligenței, dar până și în acest context părerile specialiștilor sunt împărțite.
Inteligenta artificiala vs Inteligenta umana [Anul 2050] |
---|
S-a oprit sau nu procesul evoluției inteligenței umane?
Există trei variante asupra cărora specialiștii își concentrează atenția în contextul subiectului ce vizează evoluția inteligenței umane:
-
Inteligență umană se află într-o continuă evoluție;
-
Inteligență noastră este similară cu cea a civilizațiilor antice;
-
Inteligența umană și-a oprit evoluția, ba chiar tinde săînregistreze un proces de degradare.
Inteligența umană a viitorului: evoluție și bionică, creierul-robot și inteligență artificială
Potrivit primei teorii, omul continuă să evolueze din punct de vedere al inteligenței, aflându-se azi într-o faza ascendentă, menită să-l conducă spre orizonturi noi de cunoaștere și să-i deschidă porțile unei existente complet diferite față de tot ceea ce a experimentat omenirea de-a lungul istoriei sale.
„Viitorul îi rezervă omului un scenariu demn de romane științifico-fantastice: organismul său și electronica de avangardă vor deveni din ce în ce mai îngemănate, iar descendenții noștri vor fi hibrizi de tip om-dispozitiv de înaltă tehnologie. Frontierele dintre viața biologică și viața artificială se vor estompa treptat – procesul a fost deja demarat și nu cunoaște stavilă”, susține Brian Green, fizician în cadrul Columbia University din New York (SUA) și consultant al emisiunii „Year Million”.
„Inteligența umană implicată în științe și în medicină va produce un nou tip de impuls evolutiv, care va asigura imunitatea organismului uman la boli, va înlătura defectele ereditare și chiar va permite celulelor corpului nostru să se reprogrameze pentru autodepanare în caz de nevoie”, afirmă la rândul său, Juan Enriquez, CEO al Biotechonomy, Boston, Massachusetts (SUA)
Inteligența civilizației moderne digitale versus inteligența civilizațiilor antice
Gerald Grabtree, de la Universitatea din Stanford, California (SUA), susține că de fapt, oamenii de acum 2000 de ani erau mult mai inteligenți, mai sclipitori și mai intuitivi decât cei din zilele noastre.
„Pariez că dacă un cetățean al Atenei din perioada situată la circa 1000 de ani înainte de Hristos s-ar trezi catapultat în timp până în vremurile noastre, am descoperi instantaneu că e dotat cu o inteligență mai vie decât a noastră, sclipitoare chiar, cu o bună memorie și un spectru larg de idei, precum și cu opinii clare asupra unor chestiuni importante”, susține Gabtree.
De aceeași părere sunt și alți oameni de știință, care nu ezită să aducă în prim-plan dovezi palpabile ce demonstrează că în Egiptul Antic de pildă, se efectuau trepanatii pe creier cu o abilitate demnă de invidiat și că anumite civilizații antice știau să utilizeze surse alternative de energie, să exploateze apă, cristalele și lumina soarelui într-un mod rămas învăluit în mister pentru omul inteligent de azi.
Universul, intre inteligenta si intamplare ... |
---|
Regresul și degradarea inteligenței umane în viitor: mutații și gene
Mai mult decât atât: omul modern ar putea să se afle într-o fază de stagnare din punct de vedere al evoluției inteligenței, dacă nu într-una de regres: „Analiză ratei mutațiilor și numărul de gene necesare pentru fitness intelectual și emotiv indică faptul că pierdem în momentul de față, o serie întreagă de capacități pozitive. O demonstrează rezultatele cercetărilor în domeniul geneticii, antropologiei și neurobiologiei, care dezvăluie în mod clar faptul că abilitățile noastre intelective sunt fragile”, afirmă Gerald Grabtree.
Partea pozitivă a acestei alternative ar consta în „relaxarea” procesului evolutiv, care nu înseamnă neapărat încadrarea ulterioară a acestuia pe o curbă descendența, ci doar că suntem mai puțin „concentrați” din punct de vedere mental în momentul de față, ca și cum ne-am afla într-o vacanță...
Inteligența Artificială - Implicațiile duhovnicești în cotidian |
---|
Inteligenţa artificială şi impactul asupra activităţii de "intelligence"
"Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relațiile interumane. În lume va exista o generație de idioți" (A. Einstein).
*Inteligența este un termen dificil de definit și pentru fiecare dintre noi poate însemna multe lucruri diferite. De fapt, ea a împărțit comunitatea științifică în multe părţi, zeci de ani la rând, iar controversele încă există asupra definirii sale exacte și a formei de măsurare.
Comunitatea ştiintifică răspunde în mod clar că acest termen nu a fost încă definit precis și că este greu să vorbim despre ceva care nu a fost definit cu exactitate. Totuși, pentru a fi cât mai aproape de adevăr, inteligenţa a primit câteva defi-niţii. *Inteligența umană reprezintă calitatea mentală care se
bazează pe abilitățile de a învăța din experiență, de a se adapta la noi situațîi, de a înțelege și de a trata concepte abstracte și de a folosi cunoștințele pentru a manipula mediul înconjurător. *Prin inteligență se mai poate înțelege şi abilitatea generală de rezolvare a problemelor cognitive. O abilitate mentală implicată în raționament, perceperea relațiilor și analogiilor, calculul şi învățare rapidă. De exemplu, într-un simpozion din 1921, doi psihologi americani, Lewis M. Terman și Edward L. Thorndike, au încercat să dea fiecare o definiție deosebită a inteligenței. Terman a accentuat ideea că inteligenţa reprezintă abilitatea de a gândi abstract, iar Thorndike spunea că inteligenţa este capacitatea de învățare și abilitatea de a oferi răspunsuri cât mai bune la întrebări.
Primi paşi către inteligenţa artificială
La mai puţin de patruzeci de ani de la simpozionul celor doi psihologi americani, oamenii de ştiinţa încep cercetările în domeniul inteligeței artificiale (AI). Cercetările din anii 50' aveau ca scop rezolvarea problemelor matematice și a metodelor de calcul simbolice.
Ideea de a pune inteligenţa artificială să rezolve probleme compleze i-a venit lui Alan Turing, un tânăr britanic care în 1950, în lucrarea „Computing Machinery and Intelligence″ a cercetat posibilitatea matematică a inteligenței artificiale. Turing a sugerat că oamenii folosesc informații disponibile, precum și motive pentru a rezolva problemele și a lua decizii, întrebându-se de ce nu pot mașinile să facă acest lucru?. Conceptul propus de Turing avea să prindă viaţă cinci ani mai târziu datorită a trei cercetătorii. Herbert Simon, Allen Newell și John Shaw au creat între anii 1955-1956, Teoretician Logic, primul program special conceput pentru a imită abilitățile unei ființe umane de a rezolva probleme.
Termenul de inteligență artificială a fost inventat în 1956, cu ocazia prezentării primului proiect de inteligență artificială „Dartmouth Summer Research Project on Artificial Intelligence″, găzduit de oamenii de ştiintă John McCarthy și Marvin Minsky.
În anul 1960, Departamentul de Apărare al SUA a manifestat interes pentru AI și a început să dezvolte computere care să imite raționamentul uman. Astfel, Agenția Proiectelor de Cercetare Avansată în Domeniul Apărării (DARPA) a finalizat proiectele de cartografiere stradală în anul 1970. DARPA a produs şi primii asistenți personali inteligenți în 2003, cu mult înainte ca Siri, Alexa sau Cortana să apară. Inteligența artificială este o ramură a științei informatice care are ca scop crearea de mașini inteligente. AI a devenit o parte esențială a industriei tehnologice şi nu numai. Cercetarea asociată cu inteligența artificială este foarte tehnică și specializată. Problemele de bază ale inteligenței artificiale sunt programarea computerelor pentru anumite trăsături precum: cunoştinţe, raţionament, rezolvarea problemelor, percepţie, învăţare şi planificare. |
Tehnologia cunoașterii este o parte esențială a cercetării AI
Mașinile pot acționa adesea și reacționează că oamenii numai dacă au şi primesc informațîi abundente referitoare la tot ceea ce ne înconjoară pe noi toţi. Inteligența artificială trebuie să aibă acces la obiecte, categorii, proprietăți și relații între ele pentru a implementa ingineria cunoașterii.
AI și Tehnologia distrug Imaginația si Creativitatea |
---|
Inteligenţa artificială este cunoscută astăzi sub numele de narrow AI (or weak AI) , deoarece a fost gândită cu scopul de a îndeplini sarcini restrânse (recunoaștere facială, căutări pe internet sau conducerea unei mașini). Cu toate acestea, obiectivul pe termen lung al multor cercetători este de a crea general AI (AGI or strong AI). În timp ce narrow AI poate depăși performanța omului, indiferent de sarcinile sale specifice, cum ar fi șahul, jocul GO sau rezolvarea unor ecuațîi matematice complexe, AGI ar avea în viitor capacitatea de al depăși pe om la aproape toate sarcinile cognitive. AGI mai este cunoscută și sub denumirea de inteligență generală artificială, este un sistem AI cu abilități cognitive umane generalizate, astfel încât atunci când îi este prezentată o sarcină necunoscută, are suficientă inteligență pentru a găși o soluție.
* Era Inteligenței Artificiale |
||||
---|---|---|---|---|
*Experimentul Philadelphia |
Biblioteca virtuala a Bisericii 'Sfanta Treime' din Los Angeles, California